Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Credinta, harul sfintitor (prin participare, prin impartasirea cu Sfintele Taine) si faptele bune (bineplacute Domnului) sunt convive, indicibil de strans impletite, co-substantiale.

Consider ca trebuie sa privim aceste aspecte din prisma cauzalitatii. Personal nu consider ca este indicat sa folosim temeni filozofici de co-substantialitate intrucat fapta este o actiune iar harul este o lucrare (energie) iar credinta este o miscare a intregii persoane umane care cognitia lui Hristos.

Astfel din ce am inteles de la Sfintii Parinti (Sfantul Grigorie Palama, Gheron Iosif... nu o sa reiau postarea anterioara unde este un citat de referinta) harul lui Dumnezeu este cauza care il determina pe om sa isi reorienteze energia sa umana personala (trupeasca si sufleteasca) de la savarsirea pacatului la savarsirea virutii.

Putem sumariza astfel, din puct de vedere cauzal:
Harul lui Dumnezeu in om (sadit si potentat prin Sfintete Taine) are ca efect lucrarea virtutii iar scopul este hristificarea (indumnezeirea prin har), insa lucrarea virutii nu are ca efect primirea harului ci doar o linistire sufleteasca (ce poate fi observata si la "paganii care din fire fac ale legii") insa nu se poate vorbi de hristificare.

Desigur nu pretind ca astfel de asertiuni cu tenta lapidara sunt eshaustive ci doar eleocvente pentru subiectul discutat.