vreau sa ma spovedesc dar imi e rusine

[Anna]

Eu vreau sa ii multumesc lui apophis pentru ca datorita lui am putut citi cuvintele frumoase ale lui Eugen7.

In legatura cu topicul, si mie mi-e rusine sa ma spovedesc, dar incerc. Dar eu am alta problema Am vrut foarte mult sa ma spovedesc intr-o perioada dupa Pasti, dupa aproape un an de nespovedit. Si in ziua cand am vrut sa merg n-am reusit sa-mi gasesc cheile nicicum, si n-am putut iesi din casa. Versioara mea dormea si pana la urma am trezit-o sa inchida ea usa, dar era prea tarziu...
Apoi am mers intr-o sambata la ora fixa cand stiam ca incepe Liturghia si iar a fost prea tarziu, nu era nici un preot la spovada.
Si pe mine asta tare m-a descurajat, pentru ca simt ca Dumnezeu nu vrea sa ma primeasca, poate ceva gresesc, poate nu imi pare destul de rau, nici nu stiu cu ce gresesc, si sunt intr-o deriva.
Pe langa asta, m-am rugat Maicii Domnului (si am si postit special pt asta) pentru o prietena care are niste probleme mari, atat trebuia doar sa isi ia un examen, ca sa i se rezolve o problema de ani de zile, si nu si l-a luat. E prima oara in viata mea cand rugaciunea nu imi este ascultata (sau hai sa zicem a doua). Asta m-a destabilizat foarte mult. Parca nici nu mai stiu ce sa cred...