Antropologia (teologica) ortodoxa

Acum va propun sa ascultam un filocalic putin cam ... ecumenist, nu-i asa?...:)))
Ia sa vedem, ce ziceti despre Parintele?
(Ca mie mi-a mers la inima, ca de obicei, cuvantul parintelui prin realismul sau, prin discernamant, prin marele bun simt slefuit si rodit de experienta sa duhovniceasca.)

http://www.youtube.com/watch?v=UKR49...eature=related


P.S. Am citit aseara urmatoarele cuvinte:
"A cunoaste si a respecta alteritatea religioasa constituie un semn de civilitate si de culturalitate."
"In nici un caz religia nu trebuie folosita ca un medicament, ca o supapa a pulsiunilor noastre, ca o instanta psihanalitica de rezolvare a problemelor personale." (Him!.... Bravos!)
"Exista persoane rebele care nu accepta atat de usor regulile impuse de instantele comune. Pentru acestea, precum si pentru ceilalti, reliefarea unor comandamente transcendente, ce au o alta autoritate valorica si care pretind un anumit comportament, poate constitui o cale operativa de reglementare a conduitei intr-o situatie data. Apare insa o chestiune de ordin deontologic: religia nu trebuie folosita, cum din pacate s-a intamplat atat de des in istorie, drept instrument in rezolvarea cu frica a unei probleme, fie ea si presanta dar, in cele din urma, circumstantiala. Religia nu trebuie sa fie propusa ca o sperietoare pentru firile dificile, ci continutul ei trebuie interiorizat sau incorporat natural, firesc, in modul nostru de a fi, de a gandi, voi si a face."

"Grupul confesional, poporul drept-credincios se va izola oare si va ataca un alt grup cu alte repere religioase? ... este cinstit cel care isi pastreaza identitatea si nu are aroganta de a o impune si altora."

ACUM PENTRU ANTIECUMENISTII FEROCE:
"Instructia si formarea noastra religioasa ne predispun si ne pregatesc intr-o masura mai mare pentru acceptarea si intelegerea aproapelui. Numai in masura in care suntem instruiti (si) religios si ne plasam bine in perimetrul propriei religii devenim mai generosi unii cu altii, nu mai suntem suspiciosi sinu mai vedem in ceilalti posibile pericole, mai mereu. [b]Numai cel ce se indoieste de credinta lui fuge de celalalt, se inchide in sine, se izoleaza, arunca anatema spre altul.[b] Dialogul inteconfesional se face intre persoane bine situate religios, suficient instruite, in cunostinta de cauza in ceea ce priveste religia proprie si alte religii si confesiuni."