o rugăciune de mulțumire....

[myself00]

Condac 4
Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei care se gândesc la Tine! Ce Făcător de Viaţă este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce decât mierea este împreună grăirea cu Tine! Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează! Cu ce cutremur se umple sufletul şi cât de măreţe şi pline de tâlc par atunci viaţa şi făptura toată! Unde eşti Tu, acolo e bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 4
Când se lasă înserarea pe pământ şi se aşterne liniştea, aducând vremea odihnei şi a somnului obştesc, palatele strălucitoare închipuite de norii poleiţi cu aurul amurgului îmi par a fi cămara Ta. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc proorocind despre frumuseţea negrăită a Cereştilor Tale Sălaşuri şi cu glas de prăznuire strigă:
Slavă Ţie în ceasul cel tihnit al înserării!
Slavă Ţie Celui ce ai revărsat asupra lumii adâncă pace!
Slavă Ţie pentru raza de rămas bun a Soarelui care apune!
Slavă Ţie pentru darul somnului odihnitor!
Slavă Ţie pentru bunătatea vădită în întuneric, prin lumina pe care o ţeşi în inimile noastre!
Slavă Ţie pentru rugăciunile smerite ale sufletului păzit de Înger!
Slavă Ţie pentru deşteptarea făgăduită în bucuria veşnicei zile neînserate!
Slavă Ţie Doamne Dumnezeule, în veci!

Condac 5
Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie, iar în sufletul lui e pace şi lumină. Acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!


Icos 5
Văd cerul Tău strălucitor de stele! O, cât eşti de bogat şi câte lumini ai! Prin razele îndepărtaţilor luminători mă priveşte veşnicia. Sunt aşa mic şi neînsemnat, dar cu mine este Domnul şi pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare!
Slavă Ţie pentru necontenita Ta purtare de grijă!
Slavă Ţie pentru oamenii pe care Pronia Ta mi i-a adus în cale!
Slavă Ţie pentru dragostea rudelor şi pentru dăruirea prietenilor!
Slavă Ţie pentru blândeţea dobitoacelor care-mi slujesc!
Slavă Ţie pentru clipele luminoase ale vieţii mele!
Slavă Ţie pentru bucuriile limpezi ale inimii!
Slavă Ţie pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a mă ruga!
Slavă Ţie Doamne Dumnezeule, în veci!

Condac 6
Cât eşti de măreţ şi de apropiat întru cumplita suflare a furtunii! Cum se vădeşte Atotputernicia mâinilor Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare! Minunată este Măreţia Ta! Glasul Domnului peste câmpii şi în foşnetul codrilor! Glasul Domnului în purcederea tunetelor şi ploii! Glasul Domnului peste ape multe! Lăudat fii în vuietul munţilor care scuipă foc! Tu scuturi Pământul ca pe un veşmânt! Tu înalţi până la cer valurile mării! Laudă Ţie, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalţe strigăt de pocăinţă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 6
Ca fulgerul, când luminează cămările ospăţului şi după el par jalnice toate făcliile, aşa ai strălucit şi Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele, iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate şi firave păreau aceste bucurii! Sufletul meu năzuieşte spre Tine!
Slavă Ţie culme a celor mai înalte visuri omeneşti!
Slavă Ţie pentru setea noastră nepotolită după împărtăşirea cu Dumnezeu!
Slavă Ţie Celui ce ai aprins în noi un dor mai mare de cele Cereşti, decât de cele pământeşti!
Slavă Ţie că faci din noi fii ai luminii, înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale!
Slavă Ţie Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului şi ai sortit tot răul nimicirii!
Slavă Ţie pentru descoperirile Tale!
Slavă Ţie pentru fericirea de a Te simţi şi a vieţui cu Tine!
Slavă Ţie Doamne Dumnezeule, în veci!