Despre spovedanie si pocainta

[Mihailc]

În prealabil postat de danut.g

Doamne ajuta

Are vreun rost spovedania fara pocainta? Cum as putea sa dau nastere pocaintei in sufletul meu arid? Am impresia ca sunt intr-un cerc vicios: fara pocainta nu te poti spovedi,iar fara spovedanie nu te poti mantui. Au trecut 2 ani de cand am fost ultima oara la spovedit si i-am spus duhovnicului ca nu intrunesc criteriile marturisirii.

În niciun caz să nu-ți induci o stare de ”pocăință” prin autosugestie. Primul pas e să te să spovedești pur și simplu, mărturind inclusiv această stare de ariditate sufletească. E o luptă îndelungată ieșirea din nesimțirea duhovnicească (aici nesimțire nu are deloc sens jignitor, ci este incapacitatea de a simți), nu te aștepta la rezultate spectaculoase într-un termen scurt.
De îndată ce apare necesitatea mărturisirii, draci fac horă în jurul tău ca să te împiedice să pui început bun. Gândurile care vin de la aceștia au întotdeauna ”nu” în față, deci ignoră tot ce-ți trece prin cap și are cam următoarele forme: ”nu am”, ”nu pot”, ”nu azi”, ”nu acum”, ”nu are rost” etc. Dacă reușești să ocolești aceste idei-capcană și ajungi la duhovnic ai făcut un pas mare.