Inchisa in intuneric

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ilinca_m

De ceva timp, cativa ani as putea spune, sunt inchisa in intuneric. M-am imprietenit cu frustrarea, ura, incapatanarea si patima; nu vad mai departe de ele. Toate acestea m-au adus intr-un punct mort, din care nu mai pot iesi. Sunt mandra si nu vad prea departe!

Sunt constienta ca daca nu ma trezesc la timp, casnicia mea ar avea de suferit, deja este destul de zdruncinata si asa. Am o relatie extraordinar de proasta cu socrii si sora sotului; ii urasc enorm si tot ce fac, de fapt, fac doar impotriva mea; am deja un suflet bolnav. Nu am avut destula intelepciune sa trec peste probleme atunci cand trebuia; am vrut sa-mi demonstrez mie si intregii lumi ca EU AM DREPTATE, cand de fapt, nu am facut decat sa agravez lucrurile; eu si sotul meu aproape ca nu mai vorbim cu ei; am rupt orice relatie (am si un copil care nici nu prea ii cunoaste ); dar nu am obtinut nimic din asta, decat multa durere. Sunt obsedata de ei, nu pot sa ma desprind de trecutul greu care ma incarca si acum; au fost multe batalii intre noi, soldate de cele mai multe ori cu esecuri; eu sunt mandra, ei la fel; iar sotul meu e la mijloc si sufera ca un caine.

Ajutati-ma sa ma trezesc!

Multa suferinta mentala si emotionala este produsa pe fondul neglijarii virtutilor.

(De cele mai multe ori omul nu stie nici ca trebuie practicate si nici cum sa le aplice la experiente specifice)

Astfel, boala sufleteasca se instaleaza pe nesimtite pana se cronicizeaza, prolifereaza si devine insuportabila.

Virtutile sunt vitamine esentiale.

Virtutile trebuie practicate in primul rand preventiv, pentru a taia de fiecare data capul sarpelui cand incepe sa intre in inima.

Virtutile de baza (pana la dragoste) sunt curatenia si rabdarea.

Curatenia privirii si rabdarea "dusmanilor".

Acest intuneric care te impresoara poate fi risipit prin curatarea progresiva a sufletului si practicarea rabdarii.