Cuvantul parintelui Constantin Necula catre penticostali (Beius, Duminica Ortodoxiei

[laurastifter]

În prealabil postat de penticostalul

Eu am fost impresionat in primul rand de zambetul parintelui.
Tinand cont de tensiunile premergatoare acestei intalniri si de faptul ca atat dumnealui cat si pastorul Vladimir Pustan sunt niste deschizatori de drumuri, relaxarea din glasul si gesturile domnului Necula a fost intr-adevar remarcabila.

Predica a fost de asemenea una calda, placuta. Asa de zgariat fiind cand aud in predici tot felul de ilustratii preluate din viata, istoria sau filmele americane, paralela Mantuitorul Hristos - Fat Frumos m-a uns la suflet...:)

In acelasi timp am avut sentimentul ca s-a vorbit un pic cam mult despre biserica ortodoxa. A parut ca se face o propaganda a bisericii ortodoxe in biserica penticostala. De fapt, nu stiu, nu vreau sa judec, e posibil ca tocmai acesta sa fi fost motivul invitatiei: prezentarea bisericii ortodoxe. Imi amintesc insa ca atunci cand pastorul Pustan s-a dus sa predice in biserica ortodoxa, el, timp de o ora, a predicat pocainta. Nu biserica din care provenea.

Per ansamblu a fost o intalnire reusita si, sa speram, un inceput.
Eu cred ca este benefic ca in bisericile noastre sa avem o imagine reala a crestinului din biserica vecina. Cu bunele sau mai putin bunele lui. De prea multe ori se prezinta doar o imagine-caricatura, iar noi, lumesti cum suntem, pornim grabnic spre el cu dispret sau judecata.

Doamne ajută!
Vă mulţumesc mult că mi-aţi împărtăşit aceste gânduri. M-a impresionat în mod pozitiv sinceritatea şi maniera foarte deschisă în care v-aţi exprimat opinia. Îmi este de folos ceea ce aţi scris pentru că m-aţi ajutat să înţeleg cât de importantă este, în discuţiile cu cei de alte confesiuni, atitudinea deschisă, mimica, tonul vocii. Spuneaţi că acestea v-au impresionat cel mai mult la părintele Necula şi vă pot spune că şi eu am un sentiment de simpatie şi sinceră admiraţie faţă de cei care, chiar dacă nu-mi împărtăşesc credinţa, păstrează faţă de mine o atitudine prietenească, frăţească până la urmă (pentru că toţi creştinii credem în Domnul Hristos). Cunosc mulţi creştini de alte confesiuni (în special catolici) şi am observat că este foarte uşor şi foarte frumos să discuţi şi să rămâi într-o relaţie de comuniune creştină cu cei care-L iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos, chiar dacă ei, din diverse motive, fac parte din alte confesiuni.

"In acelasi timp am avut sentimentul ca s-a vorbit un pic cam mult despre biserica ortodoxa. A parut ca se face o propaganda a bisericii ortodoxe in biserica penticostala. De fapt, nu stiu, nu vreau sa judec, e posibil ca tocmai acesta sa fi fost motivul invitatiei: prezentarea bisericii ortodoxe"

Da, aşa a fost, acesta a fost scopul. În ziua aceea, Biserica noastră sărbătorea Duminica Ortodoxiei şi, din acest motiv, era un moment potrivit ca ortodocşii să intre în dialog despre valorile Ortodoxiei cu fraţii creştini de alte confesiuni care, din exteriorul Bisericii, au posibilitatea de a cunoaşte destul de puţine lucruri despre credinţa şi spiritualitatea noastră. Părintele nu a vrut să facă propagandă, din câte am observat, ci a spus de la început, cu sinceritate, că vine în calitate de preot ortodox şi că, în Biserica noastră, sărbătorim Duminica Ortodoxiei.

"De prea multe ori se prezinta doar o imagine-caricatura, iar noi, lumesti cum suntem, pornim grabnic spre el cu dispret sau judecata."

Întru totul de acord.

Multă pace şi bucurie!

Slăvit să fie Domnul!

Hristos în mijlocul nostru!