Nu stiu cum sa descriu mai bine ceea ce vreau sa reprezinte topicul de fata. Asa ca ma voi folosi (abuziv) de postarea unui coleg.
Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
am haladuit prin parc si am deschis o carte cu viata unui sfant. Am plans mult... Apoi am pornit la rugaciune. Si ce am trait era atat de gingas incat m-am oprit, m-am ascuns ca un nebun si, de poti sa crezi, ma traduiam sa nici nu mai respir... De frica sa nu se sparga acel continut extrem de fragil care traia in mine. Era frica mea de Dumnezeu.
|
La asta ma refer. La momente cand l-am simtit pe Dumnezeu. De obicei aceste experiente sunt insotite de plans si nu se senzualitate asa cum ne-am astepta.
19.01.2012, 14:09:00
Experiente sublime prin care l-am simtit pe Dumnezeu
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode