Tradiţii şi obiceiuri catolice de Crăciun

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de DragosP

Dar un colind, ceva, nu se cânta?

Colindele sunt foarte vechi. De fapt, ele preced creştinismul, însăşi denumirea de "colind" fiind latină (calendae). Înainte de creştinism, colinde se cântau la fiecare schimbare de anotimp şi erau legate de ciclurile cosmice-agricole. Biserica şi-a apropriat acest obicei şi i-a dat semnificaţie nouă, numai aceste colinde rezistând timpului. Astfel, în preajma Crăciunului, ca şi vechii romani, cântăm despre Cristos, Soarele nostru. Cel mai vechi document care vorbeşte despre aşa ceva datează din anul 191 şi spune că Episcopul Romei de atunci (Sf Victor) a dispus ca în biserici să se cânte, cu ocazia Crăciunului, un cântec numit "Imnul Îngerilor" (s-a pierdut şi melodia, şi textul).

E interesant că, de-a lungul secolelor, legătura dintre colinde şi Biserică a fost foarte sinuoasă: astfel, au existat perioade şi au existat locuri în care Biserica a privit colindele cu anumită ostilitate, ca fiind tradiţii păgâne (ceea ce şi erau, după cum am arătat). Până la urmă, Biserica a reuşit să "incultureze" acest obicei, astfel încât practic toate colindele care se cântă azi în mod curent sunt colinde religioase, care au autori identificabili, de multe ori preoţi şi au fost scrise începând cu secolul al XVIII-lea. Cel mai vechi manuscris care cuprinde şi text şi notaţie muzicală a unui colind în care este vorba de Isus şi de Maria, care s-a păstrat, este din Anglia: Manuscrisul Fayrfax, incunabulă care datează din jurul anului 1480. Dar colindele cele mai universal răspândite azi sunt opera germanilor: Stille Nacht şi O, Tannenbaum!