Sexualitatea in Credinta Crestina

În prealabil postat de anna21

Eu nu pot sa inteleg genul acesta de argumente " suntem pacatosi, am gresit, nu m-am putut indrepta pana nu mi-a venit vremea, deci stiu ca nu are rost sa astept de la tineri abstinenta etc..."

Este o interpretare subiectiva. Cauta adevarul cu rabdare si intelegere in inima ta.

În prealabil postat de anna21

M-ai zapacit cu "pacatele" tale.

Iarta-ma! Tu privesti peste ele si vorbesti cu rautate. Eu nu vreau neaparat sa evidentiez pacatele mele, ci consecinta pacatelor in general, tortura de dupa aceea care ne smereste.

În prealabil postat de anna21

Si eu sunt pacatoasa, am facut destule chestii justificate in capul meu de "iubire", iar busola mea morala nu prea functiona in tinerete, nu aveam nici rusine, nici regret (dar nici nu a fost cineva care sa ma indrume ce sa fac!)
Dar asta nu este in nici un caz un argument ca nu are rost sa spui tinerilor sa nu desfraneze ca oricum nu se pot stapani. Sunt destui tineri care au viata mai curata decat ne putem imagina. Noi suntem batrani, prea pervertiti in gandire si prea obisnuiti cu pacatul, de aceea nu putem intelege ca exista altceva, este posibil altceva de la varste fragede.

Urasc sa aduc ca si argumente, citate din propriile mele texte anterioare si imi cer inca o data iertare daca acum ma vad nevoit sa o fac:

În prealabil postat de OmuBun

Celor apropiati? "Nu lasati slabiciunile voastre sa va jaloneze viata! Iubiti frumos, dar nu ipocrit si nu-L dezamagiti pe Dumnezeu, niciodata atat de rau incat sa nu va mai poata ierta! Pentru ca El poate ierta orice, dar o sa ajungeti sa nu va mai puteti ierta voi insiva, iar asta e mult mai grav!"

Eu sunt adeptul unei invataturi care porneste din suflet. Nu-i totuna sa-i spun unui copil" Daca vii cu nota 4 acasa, vei primi 10 nuiele la fund", sau: "Straduieste-te sa vii cu 10, ca sa ajungi ceva in viata!" Exista riscul sa invete din teama si sa-si urasca parintele pentru amenintarile astea permanente.
Poate nu veti putea face legatura vorbelor mele cu ceea ce urmeaza, dar o sa va rog sa faceti o incercare. Am ales "pacatul lui David". Sunt convins ca multi nici nu-l cunosteau si aveau foarte vag cate o idee, din ceea ce puteau deduce prin citirea psalmilor lui. Din suflet va rog, cititi ceea ce urmeaza. Va asigur ca merita. Dupa aceea, fiecare poate da ce interpretare doreste el... Daca mai doreste neaparat sa mai filozofeze pe o chestiune atat de delicata!
.................................................. ........................

Păcatul lui David şi consecinţele acestuia – 11:1-12:31 –
=================1=================
În a doua parte a domniei lui David, autorul ne consemnează greşelile lui David şi necazurile din familia şi împărăţia sa. Cum spuneam şi mai devreme, evenimentele din 2 Samuel nu sunt prezentate toate în ordine cronologică. De aceea, nu putem fi siguri că păcatul cu Bat-Şheba a avut loc după toate evenimentele din capitolele 1-10.
Dacă am încerca să localizăm temporal evenimentele din cap. 11, ne-am putea folosi de pasajul din cap.12:24 care ne sugerează că Solomon s-a născut nu după mult timp după ce a murit fiul lui David născut în urma adulterului cu Bat-Şeba. La sfârşitul domniei lui David, Solomon l-a urmat la tron şi nu era un copil. Deci dacă Solomon ar fi avut 20 de ani în acel moment, atunci înseamnă că păcatul cu Bat-Şeba a avut loc aproximativ în al 18-lea an al domniei lui David. Sunt apoi date istorice care plasează cucerirea cetăţii Raba în jurul anului 990 î.H. Având în vedere că domnia lui David peste Iuda a început în 1010 î.H., atunci păcatul cu Bat-Şeba ar fi avut loc în jurul anului 992 î.H. David a domnit 40 de ani peste Iuda şi Israel. Păcatul cu Bat-Şeba a avut loc undeva între al 15- lea şi al 18-lea an de domnie. David avea deci în jur de 47 de ani când a comis această fărădelege. Aceste lucru este important de ştiut. Iată că David depăşise poftele tinereţii şi avea 9 soţii şi mai multe ţiitoare. Cu toate acestea, cel rău l-a prins în capcana adulterului. Ce s-a întâmplat? Cum a fost posibil?
Ştim din istoria lui Saul că nu există zonă de invulnerabilitate şi că lupta credinţei trebuie dusă până la sfârşit. Ispitele sunt foarte mari şi după zeci de ani de credinţă, iar căderea este posibilă şi după mari biruinţe spirituale. Prima greşeală pe care ne-o semnalează autorul la David este aceea că David nu s-a mai dus la război, deşi sosise vremea din an (primăvara) când împăraţii porneau la război. În cap. 10 ni se semnalează faptul că David l-a trimis pe Ioab să lupte împotriva amoniţilor. Oare începea David să îşi dezvolte un obicei prost sau în cap. 10 a rămas cu un motiv întemeiat la Ierusalim? Nu ştim acest lucru, dar ştim sigur că în cap.11, David nu a avut motive întemeiate să rămână la Ierusalim. Nu îl vedem nici bolnav şi nici rezolvând probleme urgente. Nu, ci autorul ni-l prezintă aşezat în pat. Era după-amiaza spre seară şi David se scoală din pat. Oare de când stătea David în pat şi ce căuta el la ora aceea în pat? Oare nu sunt atâtea responsabilităţi pe care le are un împărat? Oare nu era chemarea lui să fie alături de popor şi să poarte războaiele Domnului împotriva vrăjmaşilor Domnului? Îl vedem pe David într-un moment de pasivitate, de relaxare, de lene şi poate chiar plictiseală. David mersese atâţia ani la război. Intrase în rutina războiului şi era obişnuit cu victorii ori unde mergea. Şi atunci, s-a gândit probabil să facă o pauză. David a mai încetat să persevereze în lucrurile încredinţate de Domnul. Fără o direcţie clară, fără un obiect al muncii, fără o preocupare şi implicare în planurile Domnului, devenim foarte vulnerabili.