Psalmistul ne îndeamnă să nu nădăjduim "spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire" pentru că "ieși-va duhul lor și se vor întoarce în pământul lor. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor". Oare aici Proorocul, sub inspirația Duhului Sfânt, ne îndeamnă la neîncredere în semenii noștri, la a ne lăsa în voia maladiei spirituale a suspiciunii generalizate, a "scenaritei"? Cred că nu. Cred că interpretarea corectă, ortodoxă, a acestor cuvinte biblice este cea formulată de către teologul francez Jean Claude Larchet, în cartea sa "Terapeutica bolilor spirituale": feriți-vă de învățăturile omenești, nu nădăjduiți în aceste învățături, ca și cum ar fi de origine divină, căci nu sunt. Am reformulat cuvintele teologului, ar fi interesant ca cineva să ne ajute și cu citatul exact. :)
În acest sens, Apostolul Pavel ne îndeamnă să nu îngăduim nimănui să ne "fure mințile cu filosofia și cu deșarta învățătură din predania omenească, cea după înțelesurile cele slabe ale lumii și nu după Hristos".
Repet, pentru a nu fi considerată drept... preistorică în convingeri și fapte: cred că există adevăruri (relative, discutabile) și în celelalte religii și, dacă aș fi pusă în situația de a conviețui cu vreun hindus sau... musulman, m-aș comporta față de el cu toată politețea de care sunt capabilă, ca și cum ar fi creștin. În schimb, niciodată nu i-aș spune că religia în care crede este la fel de revelată ca și cea revelată de către Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Se poate conviețui pașnic cu cei de alte religii și fără a se recurge la minciuni.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
|