Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[glykys]

În prealabil postat de vintage

Un sfat intelept. La urmatoarea spovedanie o sa-l intreb.Dar tare mi-e teama ca o sa-mi zica sa le fac si lor de post si daca mananca bine, daca nu,asta este... Si sa vezi revolta in familie!
Dar va trebui sa fac ascultare de duhovnic. Iar ai mei sa faca ascultare de mine... Doamne ajuta!

Nu cred ca iti va spune asta, nu asa se pune problema. Ideea este ca tui trebuie sa le dai lor un exemplu, sa ii faci sa tina post si sa duca o viata crestineasca nu bagandu-le pe gat mancare de post sau predici rasuflate! Nu asa... ci prin rugaciune pentru ei, prin post pentru ei, prin rabdare, prin smerenie... Si bunica a avut maaare rabdare si muult s-a mai rugat pentru ca cei din familia ei sa mearga pe calea Domnului, dar niciodata nu a obligat sau constrans sa facem ca ea. Uite, am scris pe alt topic ceva legat de aceasta idee:
Azi am avut o mare alinare sufleteasca - la predica, parintele, explicand pilda slabanogului din Capernaum - cum ca prietenii aceluia puteau sa ii spuna: iata, noi ne-am facut datoria, te-am dus pana aici, dar nu putem intra, mai mult nu putem sa iti facem; dar nu, au fost staruitori si s-au urcat pe casa, au facut gaura in acoperis - spunea asa: vedeti ca omul cutare e in suferinta si poate nu iti permiti sa il ajuti material, zicand nu am ce-i face, dar o rugaciune poti spune pentru el, ca nu te costa nimic; vezi ca nu poate veni la biserica, dar tu esti zdravan si vii, trece-l si pe el in pomelnic. I-a indemnat pe oameni sa isi transmita valorile mai departe, pentru ca realizarile oamenilor sunt, in primul rand, rodul puterii lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, dar si al parintilor, al bunicilor si al celor care ne-au format pe noi. Iar oamenii care vin la biserica sa nu mai vina singuri, sa isi ia si sotul / sotia, copiii, nepoti, sa tina post nu doar pentru ei, ci si pentru copiii lor, care nu tin, deoarece si pentru cei care tin acum post au existat candva niste parinti si bunici care au tinut post. Pentru ca vine un necaz, o boala, o batranete si nu mai poti merge la biserica, nu mai poti posti, nu mai ai putere sa faci ce ai facut la tinerete, dar daca ai invatat pe cineva sa se roage si sa posteasca, se va duce acela si va face el pentru tine. Vine apoi moartea si, daca nu ai lasat pe nimeni care sa te urmeze pe drumul acesta, nu are cine sa ocupe locul pe care il lasi gol in biserica si nu are cine sa te mai pomeneasca la liturghie.

Mi-am adus aminte de bunica, si ea ne spunea mie si tatalui meu la fel, in ultimii ani, cand nu mai putea sa stea la slujba: "mama, duceti-va voi si rugati-va si pentru mine, ca si eu m-am dus cat am fost in putere, dar acum nu mai pot". Si critica si ea pe buna dreptate "babele care-si iau geanta la spinare" si vin singure la biserica, dar pe copii si nepoti nu ii educa sa le urmeze - cred ca i-ar fi placut predica. Mi-aduc aminte ca ani in sir, cand eram eu mai mica si faceam o gramada de mofturi, si mancam si eu si bunicul micul dejun duminica - doi rasfatati - bunica statea si ne astepta, sa plecam impreuna, oricat de inaintate erau ceasurile. Niciodata nu a plecat singura si nici macar nu cartea ca, din cauza noastra, nu putea sa stea la toata slujba. Spunea: "mai bine ajungem cu totii chiar si la 11, cand se miruieste, decat sa merg singura la slujba, de la 8. Pe ei cui ii las?" Cand prindeam Tatal nostru, era multumita, iar daca ma sculam eu mai devreme si prindeam si iesirea cu Sfintele Daruri, era cea mai fericita.

De abia acum am realizat ca daca s-ar fi dus de la 8 si nu m-ar fi asteptat si pe mine, azi poate nu intram in biserica. Aviz persoanelor care au copii si nepoti!