Vreascurile limbii romane

[I.Calin]

În prealabil postat de mirelat

Esti foarte simpatic !
Da, între mai multe rele, îl alegem pe cel mai mic: scrisul fără diacritice.
(e vorba, bineînțeles, doar de scrisul pe calculator, asta fiind, de fapt, a doua natură / alegere a multor internauți români). Însă, scrisul cu regionalisme (la semnatură, încă) sau scrisul agramat (ve-ți!!), never. Trăiască Limba Română literară!

No amu', asta e... Dacă capitala României ar fi fost la Cluj poate că altele ar fi fost cuvintele și expresiile considerate regionalisme. Acești simpatici care au oroare de regionalisme uită că acest statut îl au cuvintele provenite din Moldova, Ardeal, Oltenia etc., arareori din București, via Ferentari - Bolintin sau chiar Muntenia, alea dau bine, nu-i așa? E mulți, da' fericiți... Asta cred că e corect, nu? Sau "cartea e după dulap", când de fapt vrei să indici că este deasupra, adică, pe dulap... Sau ce să spun de accentul pentru cuvântul trafic sau două ianuarie. Și asta din urmă e corectă, nu-i așa, fiindcă vine de la bucureșteni? România e mai mult decât București... București este un oraș cosmopolit cu de toate și de toți pentru toți și de toate. Nu are personalitate sau dacă are vreuna e doar cultul superiorității față de tot ce vine din provincie. Și din păcate, asta se observă și în Biserică.

Iar între regionalisme și agramatisme e o distanță destul de lungă. Și dacă prefer dulcele grai ardelenesc sau moldovenesc în detrimentul mult lăudatei, dar necunoscutei limbi literare, e o dovadă că doresc să mă apropii de oamenii printre care locuiesc și depun eforturi mari să fiu precum ei sau o întreagă comunitate locală ar fi datoare să fie ca mine? Prefer să spun piroște, boace și cafea decât sărmăluțe, cafeluțe, ouățe, oițe, berbecuți și altele. (Exagerarea cu diminutive nu vine din Ardeal și oricum, diminutivele nu sunt agramatisme, e o problemă de opțiune, la fel ca și folosirea regionalismelor, chiar dacă pe mine mă zgârie, la urechi atâtea -uță, -uțe și -ițe).

Draga mea, expresia no amu', 'om vide' ce-i bine nu e agramatism, dar expresia no amu om vide cei bine poate fi, fiindcă n-am respectat regulile de scriere corectă. Cât despre regulile de vorbire corectă, să ne adecvăm marea cultură și știință la mediul în care ne desfășurăm activitatea. Sau credeți că Preasfințitul Bartolomeu Anania (Dumnezeu să-l ierte!) ar fi avut succes cu tipul său obișnuit de predică într-un cătun din Maramureș? Eu am crescut duhovnicește cu Preasfințitul și nu de puține ori, am auzit de la cei simpli "că-i prea filosof". Catedrala de la Cluj era în mare parte plină de studenți (cel puțin pe vremea mea), iar în sărbători sau zile de sărbătoare și alți credincioși, totuși, orășeni ceva mai puțin ignoranți, cum ne place unora să ne raportăm vis a vis de cei de la orașele mai mici sau sate. E firesc ca discursul mitropolitului să fi fost altul. A fi ignorant nu e un păcat, însă, a te crede mai deștept decât ceilalți și a încerca să o dovedești, oricând și oriunde, trăind totuși în superficialitate, semidoct fiind din liberă alegere, este un păcat.

Doamne ajută!

P.S. 1. Încă una: pe vremea copilăriei mele, clasa întâia era agramatism, astăzi, e ceva uzual și corect. Agramatismele evoluează, de-a lungul timpului, în reguli, draga mea. Vezi și două ianuarie!

2. "Limba română" nu-i totuna cu "limba romană", ceea ce s-ar putea citi fără diacritice. Nimeni nu este obligat să ghicească ce vrea să spună celălalt în scris. Poate și de aceea, utilizarea diacriticelor este ceva necesar.