Ispasirea pacatelor

[anna21]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Epitimia este considerata ca un leac impotriva bolilor sufletesti, nu e o pedeapsa pentru pacatele comise.

Tot citesc acest lucru, dar eu nu pot face diferenta.

Pentru ca am si eu copii, iar pedeapsa este "leacul" pt indreptarea lor.
Mai mult, chiar faptul ca am observat cu uimire ca si eu aplic acest lucru in educatia lor, m-a facut sa deschid firul. De ex. daca fiul meu greseste (incalca o regula clara), apoi cere iertare, eu il iert, dar ii explic ca pedeapsa ramane (desi o reduc) si ma astept ca el sa o accepte. (da, stiu, sunt o mama ciudata).
Pentru ca nu urmaresc doar schimarea comportamentului, ci intelegerea faptului ca greselile au urmari neplacute (chiar daca spune "imi pare rau"). Vreau sa ramana o lectie pt viata, nu sa creada ca scapa usor spunand din varful buzelor iarta-ma.

Tot asa si cu spovedania. Tot fugim la duhovnic.. dar ne schimbam?
Poate acele pacate nu le mai repetam, dar sigur apar altele, uneori mai rele.
Eu sunt convinsa ca schimbarea apare doar prin suferinta.

In cazul ideal, suferinta este cea a pocaintei (care este suferinta, nu impresie ca ne pare rau).. dar daca nu se intampla, Dumnezeu, in mila sa ne trimite incercari.
Eu inteleg ca un canon te ajuta sa inaintezi in pocainta.
Dar acestea sunt concluzii la care am ajuns eu, poate gresesc.