Nu cred că aveți dreptate. Atâta vreme cât dorim să vorbim despre o persoană sau despre un loc care aparține altei culturi/limbi, este de datoria noastră să respectăm numele respectiv, așa cum se pronunță el în limba respectivă, atâta timp cât nu-l putem traduce rezonabil în română.
În fond, atunci când vorbim despre nume, trebuie să ne amintim că este vorba despre numele de botez al respectivului, și chiar și numai pentru acest motiv să nu ne permitem să-l stâlcim.
Argumentația dumneavoastră potrivit căreia americanii nu se străduiesc să pronunțe corect numele românești îmi amintește de logica lui "dacă toți scuipă semințe pe stradă pot să scuip și eu". Dimpotrivă, să ne mândrim cu faptul că avem capacitatea de a învăța să pronunțăm nume străine și bunul simț de a le pronunța așa cum trebuie. Să dăm exemplu americanului.
În sfârșit, în ceea ce privește împrejurarea că circumstanțele socio-politice și economice duc la dominația unui anumit model cultural sau la impunerea unei anumite limbi ca limbă de circulație, acesta este un simplu fapt de viață, absolut normal.
Ce s-ar fi întâmplat dacă autorii Noului Testament s-ar fi agățat de limba ebraică sau aramaică ? De ce au ales să scrie Scriptura în limba de circulație ?
|