Scuze, iarta-ma, nu pot

[sophia]

În prealabil postat de Yasmina

Eu inteleg participarea la credinta ca fiind o optiune,nu o povara ca urmare a insistentei obositoare a Lui Dumnezeu;daca tu ai altceva mai bun si interesant de facut,de ce sa insiste la nesfarsit?
Obstacolele de care vorbim sunt pur subiective si vizeaza aparentele care ne guverneaza existenta:viata materiala,cariera,relatiile si familia;suntem neputinciosi sa-L urmam pe Dumnezeu pentru ca existenta noastra s-a angajat in alte activitati,carora noi le dam o importanta nejustificata.Si atat.

N-as vrea sa intru in polemica, n-are sens. Poate tu traiesti la manastire, sau esti pur si simplu mult prea tanara ca sa stii ce inseamna viata si credinta.
Credinta este o optiune, dar grea. Este greu de dobandit si greu de dus.
Orice lucru pe lumea asta este in fond o optiune, poate insa sa fie usor, sau greu.
Si sportul este optiune si are riscul sau, si somnul sau mancatul este o optiune, dar este ceva simplu (cel putin pentru cei sanatosi).
Dumnezeu nu ne roaga, nu insista. Ne cheama doar, poate.
Noi suntem cei care mergem sau nu spre El.
Credinta, oricat am dori noi s-o atingem, s-o traim este grea, fiecare in felul ei.
Obstacolele si greutatile din viata noastra nu sunt subiective si nici aparente, Yasmine. Sunt realitati fara de care nu putem trai.
Asa a lasat Dumnezeu: sa muncim, sa invatam, sa avem o familie (sau daca nu, sa traim in manastire, si tot f.greu este si asta).
Si trebuie sa le dam importanta lor. Trebuie sa muncim ca sa capatam ceva de munca. Trebuie sa muncim ca sa ne castigam existenta (locuinta, hrana, haine, etc.) si nu vorbim aici de cariera. Trebuie sa avem un loc in viata, si eremitul si tot nu este chiar singur pe lume, asculta si el de cineva (de un schit de regula). Unii fac copii, altii devin calugari sau preoti.
Greutatea de care vorbeam eu este de a imbina viata reala cu cerintele credintei, sa ne impartim intre cele doua obligatii, caci sunt pana la urma obligatii, din momentul in care le-am imbratisat.
I-a incearca tu sa nu te duci la scoala, sau la serviciu , uite-asa, pentru ca vrei tu sa te duci la biserica. Ce crezi, ca ti se intampla? Ai necazuri la scoala, la serviciu si ti-ai facut si pacat la Dumnezeu ca nu ti-ai vazut de treaba.