Crima de onoare

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de coralina

Dar nu suntem tot noi aia care sustin ca judecata este numai la Dumnezeu?!

Dacă asta înţelegeţi prin "judecata este numai la Dumnezeu", atunci, în exact aceeaşi logică, ar trebui desfiinţată meseria de judecător şi tribunalele cu totul.
În realitate, "judecata este numai la Dumnezeu" înseamnă cu totul altceva. Şi anume, înseamnă că oamenii nu pot cunoaşte starea (de graţie sau căzută) a cuiva, după cum clarific într-un mai vechi articol aici: http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...-sa-nu-judeci/

Cine suntem noi sa retezam abrupt sansa la mantuire a unui om, condamnandu-l la moarte si omorandu-l??

Dar cine a spus să retezăm abrupt şansa de mântuire ? Este o veche tradiţie ca, după pronunţarea dreptei sentinţe, vinovatul să aibă destul timp de reflecţie, să poată face penitenţă şi să beneficieze de restaurarea stării de graţie cu ajutorul ultimelor sacramente.

Regii, imparatii si domnitorii laudati cu sfintii de care pomeniti au purtat razboaie pentru a preveni asuprirea neamului lor, asadar ei nu s-au regasit in postura de agresori sau de justitiari. De aceea au si fost sustinuti de catre patriarhii si episcopii vremii.

Dar nu este vorba aici de "crimele" din cadrul războiului just. Războiul just este o altă situaţie de exonerare de la porunca "să nu ucizi". Era vorba de pedeapsa cu moartea.

Si daca n-a abrogat vreun conciliu pedeapsa cu moartea, noi nu putem sa judecam cu ale noastre capete si sa ne dam seama ca omorarea de oameni in scop punitiv nu numai ca nu are nimic in comun cu crestinismul, dar mai si incalca flagrant ceea ce Insusi Dumnezeu a poruncit?

Cu prima parte a citatului sunt absolut de acord. Desigur că putem să judecăm cu ale noastre capete şi avem tot dreptul să nu fim de acord cu pedeapsa cu moartea şi să milităm împotriva ei, după cum militează comunitatea de la Sant Egidio şi alte grupuri catolice şi acatolice. Dar nu avem dreptul să susţinem că cei care au o părere contrară nu sunt buni creştini, atâta vreme cât acesta este un domeniu liber opiniei, un domeniu asupra căruia magisteriul nu s-a pronunţat într-un mod care să-i lege pe credincioşi.

Citesc cu mare uimire postarea dvs. si ma intreb cum poate fi considerat "un bun crestin" (asa cum spuneti dvs.) cel care este de acord cu pedeapsa cu moartea??

Aşa cum noi credem că a fost bun creştin împăratul Constantin bunăoară, cel căruia îi spuneţi "întocmai cu apostolii", deşi a aplicat cu largheţe pedeapsa cu moartea. Sau Ştefan cel Mare, ori atâţia din domnitorii şi regii creştini pe care i-a dat această ţară sau alte ţări creştine.

Adevărate şi solide argumente împotriva pedepsei cu moartea sunt din altă categorie decât cea teologică. De exemplu, acela al posibilităţii erorii judiciare, care în acest caz nu mai poate fi reparată. Sau ca să se profite de acest instrument pentru avantaj politic, după cum s-a mai întâmplat în istorie, caz în care pedeapsa cu moarte nu mai este dreaptă, ci devine strâmbătate. Dar acest tip de argumente nu are de-a face cu religia.

Deci, ideea pe care eu încerc să v-o transmit este că e bine să ne abţinem în a-i judeca drept necreştini pe cei care îşi manifestă o opinie diferită de a noastră într-un domeniu deschis liberei opinii. Pe un alt topic, cineva îi socoteşte pe cei din Oastea Domnului eretici fiindcă fluieră în biserică. La propriu, cu fluierul. Încât mă tem de intoleranţa creştinilor tot atât de mult pe cât mă tem de intoleranţa ateilor.