Sfaturi date altora...

[sophia]

În prealabil postat de Marius22

Sophia, astazi am ajuns sa intelegem intr-un mod extrem de limitat pe acel "a trait" sau pe "a trai". Sigur ca parintele Cleopa, parintele Teofil Paraian, Paisie Aghioritul, ca sa dam numele numai catorva parinti duhovnicesti contemporani, nu au fost casatoriti, nu vorbesc despre casatorie din experienta lor practica. Iar noi, mirenii, judecam acest lucru ca fiind lipsit de autoritate.

Paroadoxul nu consta in faptul ca parintele s-ar contrazice pe sine, ci tocmai faptul ca in ciuda lipsei experientei directe, vorbeste cu o autoritate mai mare si intr-un chip mai profund despre casatorie decat multi dintre cei casatoriti.

Pentru omul duhovnicesc, a trai, nu se reduce la propriile experiente, cat a trai bucuriile si dramele celuilalt. Cu cate probleme iscate in sanul familiei nu s-a confruntat parintele in timpul atator spovedanii? In calitate de parinte, el suferea, traia toate acestea alaturi de cei ce se spovedeau. Mai mult, acesti parinti luminati de Dumnezeu, primesc prin Duhul Sfant, darul discernamantului duhovnicesc. Dar mai credem noi in toate acestea?

Marius, dar tocmai asta este problema si paradoxul. Cum poti sa spui asta? Parintele s-a confruntat cu situatiile altora, pentru ca le-a auzit. Doar atat. Cum sa fi trait alaturi de ei suferinta, fara a o cunoaste? Tocmai sfaturile lui arata asta. Sfaturile unui calugar sunt in general (ca mai sunt si exceptii, mi se pare la Teofil Paraianu) f.dure.
Un calugar nu poate stii ce inseamna iubirea, aia de sot/sotie, de copil. Si da sfaturi cum sa te desparti mai mult de sot/sotie (prin post), sa nu poti sa-i ai, sau sa nu ai voie sa-l ai, sa fii nevoit sa iei decizii de viata si moarte. Din regulile dansului nici nu mai poti avea familie, pentru ca nu ai cand, esti mereu intr-un post.
Nu poate stii, cu tot duhul ce-l primesc de la Dumnezeu, ce inseamna iubirea (aia de sot/sotie) pana la lacrimi si de nedespartit, un copil, familia (cu bune si rele), a fi femeie (cu toate suferintele). Si atunci este f.usor sa ceara altora post intr-una, sa nu faca aia si aia, sa considere totul murdar, pacat, desfranare.
La fel cum nici un preot de mir (nu mai zic de noi laicii), niciodata poate stii ce inseamna calugaria, traiul in manastire, fara familie, fara copii, etc.
A trai ceva inseamna a simti cu adevarat acel ceva. Abia atunci stii ce inseamna si stii precis ce sa spui altuia.
Nimanui dintre laicii nu i-ar trece prin minte sa dea lectii de calugarie unui...calugar.