l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[antoradoi]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Draga mea
Sa ma ierti ca intervin.E posibil sa-ti displaca prezenta mea.
Iov era cumva vreun pacatos?; nu era el un bineplacut al Domnului?
Poate nici pacatele tale si nici ale stamosilor tai nu sint pricina bolii tale ci ci:"s-a facut aceasta spre Slava lui Dumnezeu!",adica ,tu,increzindu-te pe mai departe in Dumnezeu,si facind cele placute LUi,in pofida tuturor greutatilor si a vrajmasilor,sa te faci bine,intr-o zi,cind,tu(sau altii) te astepti mai putin,si asa cu bucurie mare sa binecuvintezi pe Dumnezeu Atotputernicul.Sau ,poate ca cei dimprejurul tau,vazind insanatosirea ta(miraculoasa) ,sa se intorca la Dumnezeu,stiind ei ca tu,chiar in starea aceasta de acum,nu te-ai indepartat de Dumnezeu ,ci mai abitir ,te-ai rugat si te-ai increzut in EL...
Iti vorbesc din experienta.Avem tot ce-si poate dori cineva.Eram un om cu frica lui Dumnezeu.Mergeam la Sf Liturghie cit de des puteam.Faceam milostenie dupa putinta.Incercam sa cultiv bunatatea....etc...un an si ceva am dus la Biserica un preot batrin (nevazator) si l-am adus acasa,fara plata.Ma bucuram de prezenta lui,si asta-mi era plata.Intr-o buna zi(buna zi?!)am ramas la pat,si am ramas ...pt multa vreme.Paralizie ...Am fost dusa pe brate,la tratamente(inutile),vreme indelungata...Medicamentele cu denumiri sofisticate (industria farmaceutica e superinfloritoare....)erau pt mine,frectie la picior de lemn.Am cheltuit toti banii ,pe care-i aveam.O suma cu multe zerouri(verzi)...Am pierdut cam tot ce aveam:casa ,masini,firma,familie...dar..mi-a ramas ...rugaciunea,si dorinta de a merge iarasi pe propriile-mi picioare.Si,intr-o zi ,cind nimeni nu se mai astepta,Dumnezeu m-a ridicat din patul bolii.Toti cei dimprejurul meu,care asteptau sfirsitul meu,s-au minunat.Si ,multi ,au venit dupa aceea sa ma intrebe cum am reusit.Drept e ca nu prea stiam raspunsul.Ma rugasem mult,plinsesem mult,deznadajduisem suficient cit aproape sa-mi pierd nadejdea-n Dumnezeu.Numai ca preotii ,pe care-i cunosteam,si care stiau starea mea se rugau pt mine.Si se ruga pentru mine,mult ,sirguitor acel parinte batrin(nevazator),si-mi telefona zicindu-mi: "pe cel ce iubeste Dumnezeu,pe acela il mai si bate!" ,"dar ,roaga-te,neincetat!",imi zicea batrinul preot,iar eu ii raspundeam in zeflemea(sau poate disperata):Pai nu vezi parinte ca nu ma bate si El ,Domnul cu o nuielusa acolo,ci ma bate cu ditai bita,de nu mai suport!(pt ca aveam dureri infioratoare si 3 luni n-am pus geana pe geana,ceea ce era cumplit.Ajunsesem piele si os.Un an si jumatate am zacut la pat.Nu mai aveam lascaie...si pe nimeni llinga mine,care sa-mi aline durerile de multe feluri.Bine ca nu-mi era foame ca tot nu mai aveam ce minca...
In tot acest timp,un an si jumatate ,m-am rugat.Neincetat.Am strigat la Dumnezeu.uneori cu nadejde,insa ,de cele mai multe ori fara,dar...am strigat.Si Dumnezeu m-a auzit,si intr-o zi,din patul bolii m-a ridicat!Mare le-a fost mirarea vecinilor mei,cind am iesit alergind pe usa blocului...Convinsa sint ca multi au crezut ca nu-s eu ci o naluca...la care,mai apoi,multi au venit sa intrebe cum am reusit,desi multi stiau raspunsul.Ma vazusera ani la rind plecind la Biserica.Ma vazusera cu BATRINUL (nevazator)...Multi risesera de mine,pe la portile lor,cind ei beau vin si spuneau glume proaste,iar eu treceam spre CASA lui DUMNEZEU.Caci vorbisera mult despre mine,"bautorii de vin".Dar eu nu m-am rusinat,ci mi-am vazut de drum.Apoi cind eu m-am imbolnavit ,atit de cumplit,iarasi ziceau:de ce tu?-de ce eu?! ,le raspundeam,fara sa pot expilca,in cuvinte...
Nu mi-a fost deloc usor.Si n-a fost deloc simplu...

...Si totusi...
iata-ma acum mergind,alergind,pe propriile-mi picioare! Si cit de minunat este sa nu astepti sa-ti sustina cineva bratul ca sa fii biped(pozitia fireasca a omului)!
La Dumnezeu toate sint cu putinta.Nu deznadajdui! Roaga-te mai departe,si spune-i lui Dumnezeu durerea ta.Tine-te cu mintea la Dumnezeu,permanent,ca nu cumva Satana sa patrunda mai adinc in sufletul tau,si sa se cuibareasca.Dumnezeu nu te va lasa,daca-L strigi,caci zice Domnul:"Chiama-MA ,in ziua necazului,si-ti voi ajuta,tie!" Vei vedea!
Dumnezeu sa te binecuvinteze cu vindecare grabnica!