De ce nu exista excomunicari din Sfanta Biserica ?!?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cand m-am casatorit, eram in stare de apostazie. I-am si spus asta preotului care m-a cununat, om pe care atunci l-am si intalnit prima oara. Nici nu m-a spovedit, i-am zis clar ca nu m-am hotarat sa ma pocaiesc. Sotia era si ea intr-o nepasare, necredincioasa. Cu toate astea, ni s-a facut Taina Cununiei.

Slava Domnului, Care m-a trezit din amorteala. Insa, nici eu nu gasesc normal sa cununi oameni necredinciosi de dragul ritualului sau al banilor, sa botezi copii ai caror nasi nu stiu Crezul sau sa impartasesti pe cineva fara ca acesta sa creada intr-adevar ca in Potir este Trupul si Sangele Lui Hristos. Din pacate, este loc de critica aici pentru practica generala a bisericii ortodoxe. La inceputurile crestinismului nu era de conceput asa ceva.

Poate ca tocmai cununia religioasa te-a facut sa ti se lumineze mintea. Preotul stie mai bine ce face in unele cazuri, decat noi mirenii. Daca traiai in pacat cu sotia, adica necununati, cu cred ca te gaseam postand pe acest site. Faptul ca ai fost sincer cu preotul cand va cununat a contat enorm. Ai fost constient ca nu ai voie sa minti, ceea ce a contat enorm in gandirea preotului. La ultima Sf. Liturghie am auzit spusele Sf. Ioan Gura de Aur: "Cand intalnesti un preot cazut in santz si un inger, pe cine saluti primul? Raspunsul bun este: Saruti mana preotului mai intai, pentru ca nici ingerii nu au puterea preotilor ce li se da de la Dumnezeu la hirotonie!"