viciile si capacitatea noastra de a fi sinceri cu noi insine

[Delirul]

Adesea vad pe forum tot felul de threaduri de genul: fumez tigara-i de vina, sunt alcoolic bautura-i de vina, pierd prea multa vreme cu jocurile video deci jocurile-s de vina, pai bulimicii ce sa mai spuna ca mancarea-i de vina ?, ca de aia chiar ca nu ne mai putem lipsi. Ce vreau sa spun cu asta este ca inainte de a ne infrunta depresiile, deziluziile, esecurile incercam sa ne disculpam aruncand vina pe lucruri mai mult sau mai putin lipsite de sens dar care au devenit excese tocmai datorita slabiciunilor noastre, slabiciuni care tocmai printr-o astfel de atitudine nu vrem sa ni le asumam si sa le facem fata corespunzator. Prin urmare atata timp cat nu extirpam raul de la radacina, poate ne tratam de fumat dar daca nu am rezolat problema care ne-a facut sa alunecam in acesta patima (teribilismul, depresia, deziluzii in dragoste etc) dam in alte excese fara a rezolva practic nimic, adica dam din lac in put cu alte cuvinte.

Oare nu tocmai atitudinea aceasta ce denota o lipsa de onestitate fata de noi insine nu este ea insasi extem de corosiva si nociva pentru integritatea noastra, ca dam sa evitam copacul dar ne izbim de-un zid ?, cand pur si simplu daca am cauta sa fim mai cumpatati incercand sa facem fata cu barbatie adevaratelor probleme in principal psihologice am evita si copacul si zidul