În prealabil postat de enculescunicoleta
1) In ianuarie 2010, Casa de Pensii m-a somat sa le platesc 123.770.000 lei, reprezentand "pensie necuvenita", intrucat am lucrat avand gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap locomotor.
2) Tot Casa de Pensii mi-a adus la cunostinta ca daca nu-mi convine, sa contest decizia lor prin Tribunal, lucru pe care l-am si facut. Altfel, precizau dansii, vor trece la "executare silita". ("Avantajul" meu este ca nu am nimic: nici casa, nici masina, nici teren. Nici copii, nici sot.)
Am solicitat avocat din oficiu; nu mi s-a acordat.
3) Pe 11 mai 2010, Tribunalul Municipiului Bucuresti mi-a respins cererea de anulare a deciziei Casei de Pensii, declarandu-mi-o ca "nefondata", cu posibilitate de recurs.
4) Am facut recurs, astept programarea (sa fiu chemata la proces, la Curtea de Apel Bucuresti).
5) Nu am posibilitatea de a angaja avocat, care sa ma sprijine, pentru ca nu am bani (mi s-au cerut sume intre 1500 si 2000 ron). Sunt bolnava, am salariu mic, de debutant in meseria pe care o practic pe perioada determinata, am multe, foarte multe medicamente de luat, altfel nu as putea merge, nici macar cu sprijin in carja (cum se-ntampla acum). Plus ca parintii au si ei nevoie de medicamente.
6) Atata timp cat sunt licentiata, cu Studii Aprofundate, nu m-am inscris la AJOFM, pentru ca dumnealor nu-mi puteau oferi niciun post de profesor in specialitatea mea. Asa ca... M-am inscris la examenele de titularizare, in urma carora am obtinut note si de 9,12, 7,70, 7,60. NUMAI ca sunt profesor suplinitor calificat, din lipsa de posturi si -mai ales!- "pile".
7) Nu-i pot ignora pe cei de la Casa de Pensii, pentru ca dumnealor sunt foarte seriosi: mi-au mai trimis un avertisment la inceputul lunii august. Asa ca... Ei sunt pusi "pe treaba", nici macar nu au rabdare sa se treaca prin toate etapele de judecata. Adica sa fie rabdatori pana la hotararea de recurs. Dar, cand ma gandesc, cu groaza, la suma pe care o am de platit si la operatia de 5000 de euro pe care trebuie s-o fac, la banii pe care nu-i am, incep sa plang, sa plang, sa plang... Sincer! Oare am gresit ca mi-am dorit si eu o viata normala, o viata decenta, o viata in care sa nu fiu o povara pentru parintii mei?
|