Maica Domnului (Luca 1,43)

[Eugen7]

O vedenie la fel de infricosatoare ... cand ii apare din nou Mantuitorul:
-Nu pot sa mai rabd! Focul il trimit pe acest pamant! Deodata apare in partea dreapta a Mantuitorului, Sfanta Fecioara, Maica Domnului, inconjurata de o lumina, imbracata in negru, cu o naframa neagra lasata pe cap, de nu se vedeau ochii de lacrimile ce-i curgeau pe obraz, sta cu mainile inclestate si se ruga catre Mantuitorul. Vad pe Mantiutorul ca intoarce capul catre Dansa si zice:
-De ce mama plangi? Si n-a raspuns nimic Sfanta Fecioara. Si iarasi o intreaba:
-Pentru ce mama plangi? Atunci am auzit un glas plin de durere zicand:
-Plang, Fiul meu, ca sa-i ierti si de asta data!
-Nu pot mama sa-i mai iert! Caci au facut pacate mari, strigatoare la cer, nu mai indrazni si da asta data sa ma opresti! Atunci Maicuta Domnului cu lacrimi in ochi curgand la vale pe obraz si framantandu-si mainile ii zice:
-Iarta-i, Fiul meu, si de asta data! Apoi Mintuitorul ii zice:
-Le-am dat timpuri bune, dar ei tot rai, le-am dat seceta, ei tot rai, le-am facut minuni, ei nu vor sa creada, le-am dat pagube, ei nu vor sa se intoarca. Iata, pe tine ca pe o mama te ascult, dar ca un Dumnezeu n-as putea sa te mai ascult. Atunci Preasfinta Fecioara s-a plecat catre Mintuitorul si deodata a disparut. Si Mintuitorul se intoarce spre mine, zicandu-mi:
-Vezi cit se roaga Maica Mea pentru voi? De nu s-ar fi rugat Ea pentru voi de mult v-as fi pierdut!