Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe despre impartasirea cu ereticii

[paradosis]

La mijlocul veacului al VII-lea Biserica a fost din nou greu incercata de erezia monotelita care sustinea ca Hristos Mintuitorul a avut doua naturi distincte, dar o singura vointa. Prin aceasta erezie, care a fost sprijinita si promovata si de catre Stat, s-a incercat aducerea inapoi l-a Biserica a monofizitor (care sustineau ca cele doua naturi ale lui Hristos, dumnezeiasca si umana, nu sunt separate) prin oferirea monotelismului ca si compromis.

Sfantul Maxim Marturisitorul a fost printre putinii care nu au primit erezia, si chiar au fost vremuri cind toti episcopii Bisericii marturiseau erezia, si doar el singur, cei din preajma sa si alti citiva care i-au urmat exemplul mai ramasesera in Ortodoxie si in Biserica lui Hristos.

Pentru incapatinarea sa a fost intemnitat, torturat si exilat in repetate rinduri. In cele din urma ereticii, vrajmasii lui Dumnezeu, i-au taiat limba si mana ca sa nu mai poata marturisii Credinta.

Sfantul Maxim Marturisitorul (21 ianuarie si 13 august in calendarul bisericii) a trait intrutotul Sfanta Scriptura si invatatura Sfintilor Parinti de dinaintea sa: el s-a opus ereziei, a anatemizat-o si s-a separat de eretici.

Pentru cei interesati citez aici din interogatoriile si procesele la care Sfantul a fost supus de-a lungul anilor pentru marturisirea lui neclintit ortodoxa, din Viata Sfantului Maxim Marturisitorul scrisa de Sf. Dimitrie Rostov (+ 1709).