Sa ne impartasim saptamanal

[Daniel777]

o parere a lui Paul Ersilian

Problema rarei sau desei impartasanii poate fi ,,reglementata" canonic pana la un anumit punct, dincolo, tine de fiecare credincios in parte. De la impartasirea de patru ori pe an, sau din pacate uneori chiar mai rar (la botez si eventual cununie- ,,momente de reala constrangere") si pana la impartasania de fiecare zi, se gasesc numeroase faze pe care credinciosul le strabate. Nu voi insista asupra lor, toti cred ca le cunoastem. Constiinta este cea care ne indeamna sa mergem la spovedanie, nevoia noastra de Hristos ne determina sa vrem sa ne impartasim. In fond la acest lucru se reduce toata aceasta problema. Deasa impartasanie duce la o unire deasa cu Hristos, tot timpul vom simti prezenta lui si ne vom simti intariti. Este cea mai indicata, consider eu, atata timp cat nu se ajunge la ,,dependenta", o dependenta care se rezuma la actul propriuzis, la un reflex care-si pierde pentru cel care o primeste esenta, o forma fara fond. Acest lucru este de evitat, acest aspect creaza practic toata discutia noastra. Sunt persoane care se impartasesc des, foarte des, si din pacate o fac fie pentru a fi vazuti, fie din obisnuinta, ajungand sa nu mai perceapa unirea cu Hristos, devenind simpli ritualisti.
Sustin impartasania deasa, dar izvorata din constiinta si din dorinta sincera, nu ca efect al unui gest reflex, lipsit de emotie. Poate gresesc, dar, dupa cum spuneam, este opinia mea si cred in ea.