poti sa mori in vis?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de patrascu.denisa

Intr-o zi eram cu prietenii mei si ne-am dat in vorba despre moarte iar acestia mi-au spus ca daca visezi ca mori vei muri atunci am fost foarte speriata ca mi se va intampla acest lucru si ma bucur ca aici mi-au fost clarificate lucrurile. Va multumesc foarte mult!
Desi nu prea frecventez Sfanta Biserica eu sunt un copil credincios si care este constient de pacatele sale si care se caieste in fata lui Dumnezeu pentru ca eu cred in Dumnezeu cu toata puterea mea si sunt unii copii care imi sunt prieteni si nu cred in Dumnezeu si as dori sa le arat ca El exista ce pot face sa le demonstrez? Va multumesc aniticipat.

Mai întâi, Denisa (îngăduie-mi să-ţi spun pe nume), să ştii că nu trebuie să te simţi obligată să câştigi orice dispută. Iar disputele despre Dumnezeu nu fac excepţie de la această regulă. Uneori, nici nu merită să pierdem timp prea mult cu cei care se îndoiesc de existenţa Lui. Pe de altă parte, soarta sufletelor oamenilor, şi cu precădere a celor mai apropiaţi, nu ne poate fi indiferentă. Pe lângă faptul că avem o poruncă explicită din partea Domnului nostru: aceea de a răspândi cuvântul Evangheliei, facem aceasta şi din iubire, bineştiind cât este de importantă credinţa atât pentru viaţa aceasta, cât şi, mai ales, pentru viaţa de veci.

Dar atunci apare o dilemă: să vorbim sau să nu vorbim cu ateii despre Dumnezeu ? Cum trebuie făcut ? Răspunsul acesta este: trebuie să vorbim cu acei atei care, de fapt, Îl caută pe Dumnezeu. Şi trebuie să ne abţinem de a vorbi cu cei care, luându-l pe "nu" în braţe, suferă de induraţia inimii. Primilor, lucrarea noastră le poate fi de folos, pe când celor din urmă nu le va fi de nici un folos, orice le-am spune.

Încă un lucru: să nu uităm, Denisa, că există ceva cu mai mare putere de convingere decât orice argument: este exemplul personal de sfinţenie. Dacă vom duce vieţi bineplăcute Domnului, mai devreme sau mai târziu acest lucru se va vedea nu numai în lucrarea noastră, ci în felul nostru de a fi şi, până la urmă, chiar în înfăţişarea noastră. Ochii capătă o anumită strălucire şi chiar atingerea unui om în care Spiritul Sfânt şi-a găsit sălaş curat transmite un "ceva" care nu poate fi explicat în cuvinte. La urma urmei, Dumnezeu nu are nevoie atât de avocaţi, dar tare mai tânjeşte după copii cuminţi, în care Harul său să îşi găsească loc şi să lucreze.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.