Situatie penibila sper sa nu fie iar "subiect penibil"

[pol_AS_1]

In ziua cand am plecat din Romania si am luat calea emigrarii, ultimul lucru la care m am gandit sa imi pun in bagaj, a fost Biblia, Vechiul Testament, Noul Testament, cartea de rugaciuni, calendarul ortodox si psalmurile. Cu inima stransa, cu 200 de dolari ascunsi prin haine si cu borseta plina de poze, am facut o cruce mare, am zis hotarat un Doamne ajuta! Si m-am urcat in autocar.

Am crezut ca daca fac gestul acesta, de a nu continua sa accept conditiile de viata si de munca unei Romanii a anului 2000, de a pleca si abandona tot, voi reusi, macar sa produc un semn de intrebare o curiozitate. Dar dupa ani si ani, departe de Romania, vindecat de dezamagire un lucru am invatzat, ca tot sacrificiul si-a meritat fiecare picatura de efort.
Am mai invatat ca daca luam atitudine in fata abuzurilor si ne opunem de o maniera pertinenta, prin mijloacele legale vom reusi sa producem macar o schimabare de opinie. Acesta se mai numeste si exercitarea democratiei.

Am sa incerc prin acest mesaj, sa expun situatia mea, si pozitia pe care m am hotarat sa o iau, vizavi de situatia expusa anterior, incercand sa clarific si comentariile dvs, care recunosc mi au fost de mare ajutor.

Cred ca daca s-ar inventa o masina de masurat credinta, un ortodoxometru, cred ca m –as situa pe zona de alarma. Recunosc ca nu sunt o persoana evlavioasa, dar ma mai duc pe la biserica macar de pasti, de craciun, mai zic un tatal nostru cand imi aduce aminte sotia, pe la nunti ma mai inchin si eu si smerit sarut icoanele.

M-am dus la Bisrica ortodoxa din Lisabona, stiind din auzite ca parintele este sever cu pacatosii, si tocmai din acest motiv l-am intrebat pe domnul acela (cred ca este diacon), daca trebuie sa indeplinesc anumite conditii sau canoane, iar dansul mi-a explicat ca nu e cazul.
Cred ca,a r fi fost corect din partea dunmealui sa imi explice ca exista unele conditii sau sa se asigure daca am dat deja nume copilului, pt a limina din start confuziile.
In acest caz situatia de fata nu ar mai fi existat.
Sunt sigur ca numele pe care l-am dat fetitei nu este unul care ar face o fata bisericeasca sa isi faca semnul crucii. “Sofia Elena” mi se pare un nume perfect normal, de care sunt sigur ca o sa fie mandra cand o sa ajunga sa il rosteasca cu voce tare.

In urma refuzului parintelui Marius Viorel Pop, preot la Biserica Ortodoxa din Lisabona, de a-mi boteza copilul, am fost pus in situatia de a cauta in alta parte o solutie. In principiu dupa doua trei incercari am gasit pe internet contactul preotului care are parohie in alt oras, si dupa o discutie prin telefon care nu a durat prea mult, el informandu-se de toate amanuntele de care avea nevoie, am programat data botezului.

Dilema mea, de fapt se rezuma la o intrebare: De ce trebuie sa fac 140 de km cu tot alaiul pt a boteza copilul, cand avem in Lisabona biserica cu tot cei trebuie, unde statul roman plateste tot pentru ca sa fie cineva acolo sa faca tocmai aceste servicii. Daca biserica nu ar fi finantata de statul roman, atunci fiecare persoana care doreste servicii religioase, si-ar plati taxele pe servicii la biserica si nu ar mai aparea probleme.

Dar, cum acest lucru nu se intampla apar situatii de acest gen...PENIBILE!!!