Preotia este o Vocatie, nu o slujba; sa ajutam preotii buni si ravnitori

[gpalama]

Preotia este intotdeauna o VOCATIE; adica un lucru facut din inima, pe considerente motivate exclusiv teologic.

Este o vocatie care implica o asumare a unui mod de viata nou; preotul este un crestin exemplu pentru comunitate; el trebuie sa stie cum sa se mantuiasca pentru a ajuta si pe ceilalti pe drumul mantuirii.

Preotul implica un sacrificiu material si nicidecum un castig material; preotia este mai mult munca benevola pentru societate decat vreo slujba mai bine sau mai prost platita; la intrarea in preotie preotul ar trebui sa fagaduiasca sa nu fie agonisitor de castig si averi lumesti, pentru a nu-i fi piatra de sminteala si poticneala mai tarziu. Preotia nu este o lupta pentru supravietuire; dar nici o ghiftuire comoda.

Preotia nu este o slujba la care sa se inhame oricine pentru ca se plateste bine, pentru ca poate jumului comunitatea sau pentru o parohie bogata.

Exista in preotie si dificultati materiale - dar problema nu trebuie pusa in felul asta - odata ce esti crestin esti urmator al lui Hristos; si mai mult, iti asumi sa duci si tu durerea si greutatile pe care Hristos le-a purtat pe Golgota; Hristos a fost omorat si chinuit, iar noi nu putem sa ne strangem putin cu banii ?

Cu siguranta ca exista si preoti ravnitori care au dificultati materiale; dar si comunitatea cateodata este moarta, letargica, putin simtitoare la viata preotului si tare lenesa la a-l ajuta cu un pomelnic ca sa supravietuieasca.

Daca preotul e ravnitor, atunci fa si tu bine si da din cand in cand un pomelnic de 20-30 RON, sa aiba si el cu ce sa traiasca. Pentru ca oricum ortodocsii nu-si platesc contribuitia catre Biserica.

Preotia trebuie sa fie o VOCATIE si nu o slujba. Dar crestinii trebuie sa sprijine preotul.

Crestine, fii mai simtitor la preotul ravnitor si ajuta-l si tu sa fie si mai ravnitor!


Daca preotul vrea sa faca rugaciune, dar comunitatea nu-l ajuta nici cu minimul necesar sa supravietuiasca atunci ce rugaciune sa faca el, cand mintea ii este numai la ce sa hraneasca cei 4 copii pe care ii are acasa, si alti saraci care cer mila de la Biserica; nu e normal sa ajunga un preot comerciant care cauta sa supravietuiasca si el pentru ca nu are sprijin de la comunitate?