Un apel simplu si firesc

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Spunea cineva mai destept ca mine ca frumosul nu se cunoaste, ci se recunoaste. El apare ca o punte intre doua fiinte. Este ca iubirea. Trebuie ca atat el, cat si ea sa fie apti pentru a iubi, dar mai trebuie ceva pentru ca intalnirea lor sa fie frumoasa. Trebuie sa ei sa rezoneze pe aceeasi unda de iubire. Trebuie sa vibreze la acordurile unice, specifice unui anumit cuplu. Fiecare iubire este unica. Are amprenta ei de frumusete.

Asta stiam pana acum cateva zile. Dupa care am mai invatat de la fratiile voastre inca ceva despre iubire. Iubirea intru Hristos, comuniunea iubirii. Mai multe inimi poarta nadejdea uneia catre inaltimi. O intalnesc, dar o si insotesc. Simplu si firesc. Desi nu se vad, se simt.

A doua zi dupa operatie, desi traversase o noapte imposibila (trebuia sa doarma sa se refaca, dar era in salon cu un domn care sforaia ingrozitor), era senin si fericit. Ca si cum s-ar fi odihnit perfect. In lumina de pe fata lui, in pacea si odihna nefireasca pe care o afisa, nu am putut sa va vad, dar v-am simtit. V-am simtit intru Hristos. Nadejde, credinta si iubire. Mi s-a parut foarte frumos.

Doamne-ajuta!