"foarte ciudat"

[delia31]

În prealabil postat de almaris

Insinuezi cumva ca Adam si Eva au murit nemantuiti? Intruparea Mantuitorului in istoria omenirii poate fi privita in doua sensuri, aceia care au trait pana la intrupare priveau inspre jertfa mantuitoare, ceilalti de dupa se raporteaza invers, semnificatia e aceeasi, harul este acelasi. Semnificatiile intruparii sunt multe, poate incercam sa le gasim si sa le discutam odata.

In ortodoxie nu insinuam nimic, fiecare de capul nostru. Exista studii facute de sfintii parinti si marii teologi, bazate pe revelatia sfintei scripturi si a sfintei traditii.

in ortodoxie, teologia mantuirii are doua aspecte mari si anume
1. mantuirea obiectiva realizata de Hristos la plinirea vremii, o data pentru totdeauna si

2.mantuirea subiectiva, adica insusirea de catre fiecare om in parte a mantuirii obiective

mantuirea subiectiva nu se poate insusi inainte de a se fi realizat mantuirea obiectiva.

Mantuirea obiectiva sau rascumpararea isi are punctul de plecare in doctrina despre pacat si efectele pe care le-a avut pacatul asupra naturii umane.
Teologia ortodoxa considera ca pacatul are ca efect intunecarea chipului lui Dumnezeu din om si moartea - ,„plata pacatului este moartea” .

Iar izbavirea din moarte le-a promis-o Dumnezeu primilor oameni odata cu alungarea din Eden cand i-a zis sarpelui: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; Acela îţi va ţinti ţie capul, iar tu îi vei ţinti Lui călcâiul“
Acesta e un text profetic, referitor la cel ce va restaura starea de dinainte de pacat, la Mesia, descendent trupesc al Evei şi Fiul Mariei (Eva cea nouă) e prima deschidere a speranţei pentru mântuirea celui căzut.


Doctrina Ortodoxa marturiseste ca imediat dupa moartea sa, Hristos, s-a pogorat la iad de unde i-a eliberat pe cei tinuti de moarte din cauza pacatului.
Pogorârea la iad are ca temei scripturistic versetul din Prima epistola a Sf. Petru 1Petru3, 18-20 :
“Că şi Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh, întru care [duh] pogorându-Se, le-a propovăduit şi duhurilor ţinute-n închisoare, celor ce odinioară fuseseră neascultătoare ”
Aceasta idee a pogorarii la iad pentru a elibera sufletele celor morti pana la EL, face parte integrantă din doctrina ortodoxa asupra învierii, exprimând prima mişcare pe care a făcut-o Domnul îndată după moartea Sa pe cruce.
Textul acesta fundamentează teologia „pogorârii în iad“ a lui Hristos, eveniment cu care, de fapt, „a început învierea“ .
Iconografia ortodoxă a promovat această teologie – în paralel cu imnografia – prin cea mai autentică icoană a Învierii Domnului, aceea care-L înfăţişează „sfărâmând porţile iadului“ şi „dezlegându-i pe cei legaţi din veac“.