Probabilitati, dovezi, evidente, minuni

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Pentru ca asa functioneaza creierasul ateu, care-si imagineaza ca, la inaltimi ametitoare ale IQ-ului si cunoasterii stiintifice, nu mai ramane loc pentru credinta. Pentru mine faptul ca nu-sh care geniu si-a marturisit sau nu credinta n-are importanta, pentru ca nu cred ca faith-ului e mai 'valid' sau mai 'adevarat' decat al meu numai pentru ca si-a petrecut toata viata prin laboratoare si scriind jurnale pe caiete cu patratele.

Dar pentru ateii care au tendinta sa faca idol din iQ si stiinta s-ar putea sa conteze :) Poate pentru ei constituie un punct de plecare si se pot gandi, "ma, stia ala ce stia". Bine, inteleg ca nu e Einstein acela, too bad, dar or fi altii, cautati voi alte genii credincioase ca sigur gasiti (hint: Tesla). Si sigur trebuie sa mai fie si de-astia care se ocupa de psihologie si neurobiologie si altii care ar trebui sa fie taticii neuromediatorilor care moduleaza trairea mistica :) si printre ei sunt sigur oameni credinciosi, in ciuuudaaa tuturor lucrurilor pe care le stiu :> Ca si faza aia cu oxitocina si bondingul, oxitocina neoxitocina, de iubit, tot iubesc :)

Dar astea-s distractii pentru atei in principal, eu asa le vad.

Din pacate pentru tine, creierasul ateu nu functioneaza ateu.
Nu mi-am pierdut credinta pentru ca Einstein a fost ateu.