Poezii preferate...

[Higinia]

Poezia aceasta am scris-o la 13 ani,are multe strofe,va rog nu-mi judecati judecata..aveam doar 13 ani.

Intr-o padure marginala
Au inceput cu sutele s-apara
Venise ceasul de apoi
Cand chinuitele aveau a se transforma-n strigoi.

Vruta cel Sfant slobode a le lasa
Pentru a ne spune fiecare povestea sa
Cum in ispita neagra au cazut
Cand in El nu au mai crezut.

Ratacite umblau pe pamant
Pentru a ne transmite mesajul celui sfant
Pentru a ne convinge de pacate a ne lasa
Ca sa putem ajunge-n lumea Sa.

Era o noapte foarte senina
Parca banuiam ce o sa vina
Ma simteam urmarita de cineva
Dar nu-ndraznea a s- arata
Statea in umbra mea.

Lumina lunii parca ma-ngheta
Fiorii reci imi cuprindeau viata
Un gand fulgerator departe ma purta
Ajunsesem pe-un meleag nemaivazut
Ma-nspaimanta!

Vedeam o droaie de strigoi
Si-o groapa adanca de noroi
Din care aveau a evada
Pentru a ne spune fiecare povestea sa.

Pentru un moment ceva mi-a taiat rasuflarea
Ma zarisera,si-n juru-mi s-au imprejmuit
Acum aveam s-aud cantarea
Prea grea, a unui suflet schingiuit.

Era o droaie de stigoi
Cu haine albe, murdare de noroi
Ce in tacere ma privea
Mi se taia rasuflarea.

Pentru o secunda un strigat s-auzit
Era un suflet ratacit
De inima mea avea a se apropia
Si-a-nceput a canta.

“Privesc la cerul albastrit
Si ma gandesc….de mult nu l-am mai zarit!
Si gandul mi se-ntoarce –napoia
Cand Domnului nu am vrut a-I face voia.

Toata lumea parea ca-I a mea
Ca pot face ce vreau cu ea
Ca nimeni si nimic nu ma poate intrista
Ca-n sufletul meu eternal-I bucuria.

Dar eu n-am putut pacatului rezista
M-atrase avutia!
Vroiam mai mult s-agonisesc
Iar pe Domnul uitasem sa-l slavesc.

Cu fiecare zi ce trecea
Sufletul mi se-npovora
Traiam in griji si tot asa
Domnului nu-I mai acordam atentia.

In spatele unui chip fumos
Se ascundea un suflet uracios
Uitasem acum a ma mai ocupa
De sufletul si mintea mea.

Cu fiecare zi ce trecea
Tot mai urat el se facea
Imi murdarisem haina sufletului
Acum asemanatoare era cu cea a Uratului.

Ani de-a randul traisem asemenea
Eram simplu rob al pacatului-nimic altceva
Si-n ziua-n care moartea venit a ma lua
Am uitat de sfanta-spovedania.

Tot ce facusem in viata mea
Aveam a plati in viata ce urma
Nu meritam viata de apoi
Si asa,sfarsit-am in noroi.

Tu,suflet bun ce inca esti
Te sfatui-Domnului sa nu te-npotrivesti
Sa-l porti mereu in inima ta
Si-atunci cand nu vei mai putea
Dinsul te va ajuta.”

Dupa ce termina cantecul a fredona
Disparusera cu totii-ramasesem doar cu luna.
Lumina ei ma-nfiora
Raceala ei ma cuprindea.

Printre copaci,strigoi urati
Incepusera a alerga
Pentru o clipa se aliniasera cu totii-n fata mea
Si iarasi vruta-mi a canta.


“Cand Domnul a vrut calea a ne arata
Noi ne-am impotrivit,nu am vrut a o urma
Cand Domnul a vrut a ne da lumina
Noi ne-am impotrivit n-am vrut a o lua.

Acum cuprinsi de mult noroi
Nerabdatori asteptam judecata de apoi
Speram ca domnul de va da
In ‘cele clipe pacea Sa
Caci acum de pacat inceputa-m a ne lepada

Privind la tristul viitor
Vedem oameni ce nu vor a se lepadade pacatele lor
Si pentru acestia aici am inceput a ne-aduna
Sa-I convingem sa nu-si mai murdareasca haina.

Noi pe cand nu eram strigoi
De asemenea nu ne pasa
Si sfatul Sfantului n-am vrut a-l asculta
Si-acum sfarsim in noroi.

De viata altora nu ne pasa
Si avutia suferinta ne cauza
Mereu alegeam minciuna
Si suferinta provocam intruna.

Atunci cand viata ni se termina
Noi am uitat de sfanta spovedania
Iar de rau nici atunci n-am vrut a ne lasa
Si-acum sfarsim in a iadului –groapa.

Speram cu totii ca Domnul ne va ierta
Ca la ultima judecata mantuire ne va da
Si ca-n imparatia sa vom putea intra
Caci desi tarziu ,noi de pacat inceputam a ne lasa.

Noi am venit in acest ceas sfant
Pentru a va spune voua ,celor de pe pamant
Ca Domnu-I mai presus de toata avutia
Ca de ve-ti lasa pacatul o sa-I vedeti imparatia.

Din iad noi am evadat
Pentru a va spune ca nimeni nu-I uitat
Si ca de mangaierea Sa parte puteti avea
Daca de rau va veti lepada.

Asculta tu suflet de om
Noi la tine venit-vom
Ca sa ne spunem povestea
Iar tu-n lume sa dai vestea.”

Din nou disparusera din fata mea
Ramasesem doar cu luna
Lumina ei ma ingheta
Un fior rece-mi taia rasuflarea.

Un inger aparu-n calea mea
Si-n tinuturi reci el ma purta
Vedeam doar suflete-nghetate
Si langa,o mare cetate.

Iar langa ea luna disparea
Iar pe cer nu se mai vedea nici o stea
O bezna adanca aici domnea
Si auzeam un glas ce ma striga.

Patrunse-si astfel in cetate
Dar nu vedeam nimic-era noapte
Si iarasi spaima ma-ngheta
Un fior rece imi taia rasuflarea.

Din nou auzisem ceva ce ma striga
Era un suflet chinuit-plangea
Din exterior o forta ma-npingea
Ajunsesem intr-o incapare-n care lumina domina.

Parea sa fie-un vis urat
In fata imi aparu un suflet amarat
Statea,plangea si tare ma-implora
Sa nu savarsesc ce el a facut-greseala.

Vedeam o incapere de foc
Unde mii de suflete isi aveau loc
Ardeau si tare se mai chinuiau
Mi-era spaima-plangeau.

De undeva din foc a aparut
O ceata mare si-n frunte un urat
Stateau,radeau,se-npielitau
Si sufletele chinuiau.

Din nou in fata ingerul mi-a aparut
S-a uitat la mine si a disparut
Iarasi spaima ma curpindea
Am inchis ochii-lumina nu mai era.

Cand i-am deschis nu mai eram in ‘cea-ncapere
Ci vedeam suflete ce mila Domnului aveau a-I cere
Stateau ,tipau,plangeau
Si sa nu pacatuiesc ma implorau.

Mult diavolii le mai chinuiau,
Le asupreau dupa care le mancau
La scurt timp acestea iar apareau
Si cei rai repetat cu-aceleasi lucruri le chinuiau.

A sta aici n-am putut suporta
Si ingerul mi-a auzit chemarea
La mine a venit a ma salva
In timp ce chinuitele aveau a ma striga.

Ce vazusem in asta cetate
Era viata pacatosilor de dupa moarte
Si ma trimise ingerul a le vedea
Pentru a fi tare si-n ispita a nu cadea.

Si iarasi ingerul avea sa dispara…
Ramasesem doar cu luna
Lumina ei ma ingheta
Fiori reci imi taiau rasuflarea.

Eram acum intr-o padure la margine de drum
Sau mai bine zis..la o rascruce
Si mai vedeam doua drumuri ce nu stiam unde aveau a ma duce.
Unul de flori plin era
Iar pe celalat iarba arsa il acoperea
De-a lungul unuia erau oameni ce cantau
De-a lungul altuia doar oameni ce munceau.

Un inger mi-arata
Ca drumul cu flori in rai ma conducea
Iar celalat in iad ratacea
De unde niciodata nu vei mai putea vedea lumina.

Dupa aceasta ingeru-mi lua mana
Ma conduse acasa…vedeam luna
Razele ei m-anspaimantau
Fiorii reci ma cuprindeau.

Ma trezisem dintr-un vis urat
Priveam luna..nimic mai mult
O clipa…si lumina ei rosie s-a facut
Dupa care a disparut.

La scurt timp iar a aparut
Stiam ca ceasul rece a trecut
Ma trezisem dintr-un vis urat
Dar stiam ca acesta era doar un simplu inceput.

Strigoii acum au disparut
Dar ce-n aceasta noapte am vazut…
Stiam…e doar un inceput.

Caci daca de pacate lumea nu se va lasa
Iar Domnului nu-I va face voia
Va ajunge trist, si ea
In cruda iadului-groapa.

Va spun acum cat nu-I tarziu
Pocaiti-va,slaviti-L pe Fiu
Caci vremuri grele va vor astepta
De nu-i veti face voia.