Avortul- canon de pocainta

[anna21]

În prealabil postat de mihailt

Mai frate preotul vede cum au fost circumstantele si hotareste.
Asa ce crezi fratia ta ca Dumnezeu nu stie cum a cazut respectiva femeie in pacat?
Fiecare pacat are de obicei ca sa zic asa "circumstante atenuante".
Adica poate femeia era foarte saraca si i-a fost frica ca nu are cu ce sa creasca copilul,sau mai stiu eu era o tanara care de frica ca va fi gonita de acasa a avortat si altele ca acestea.
Vine nu e numai a femeii care a facut avortul asa ceva sa zici e nedrept.
Femeia trebuie sa ia medicament duhovnicesc numai pentru vina ei nu si pentru vina altora pe care respectivii o poarta in sufletele lor.
Acestea le vede duhovnicul ca situatii se intalnesc foarte multe si foarte diferite si in functie de acestea dar si de cat de mult s-a pocait (adica de cat de rau ii pare de pacatul facut,de cat de mult il constientizeaza) femeia respectiva ii da canon.
Mai multa pocainta in sufletul femeii,mai putin canonul.
Daca femeia a fost fortata de sot/prieten sa faca avortul ii dai canon foarte mare?

Eu nu ma pricep f bine, dar cred ca "circumstantele atenuante" le vede Dumnezeu. Iar vina pentru avorturile care se intampla azi o purtam toti: si TU si EU!
Nu stiu cati dintre voi ati incercat sa purtati discutii cu femei gravide sa le convingeti sa NU avorteze.
Eu am facut asta.. o prietena activista antiavort imi cerea din cand in cand ajutorul (mie si altora). Am un gust amar si multa durerere si neputinta: dupa luni intregi nu am convins decat o tanara sa nu avorteze (si nici nu cred ca este meritul meu: sarcina era avansata, probabil ca medicii au refuzat).
Deci VINA ESTE SI A NOASTRA!
Ce rost are sa cautam in stanga si in dreapta? Ca statul? Sa sotul a impins-o? Ca educatia? etc.
Si daca eu ma simt vinovata pt ca nu sunt in stare sa fac nimic.... de ce sa o disculp pe mama? Nu pot!
Am vorbit si cu femei care au avortat si-mi spuneau: cine esti tu sa ne juceci pe noi? Stii ce este in sufletul nostru? Stii cat am suferit si cat de rau mi-a parut? Etc.. Sincer: nu vad regretul!
Un om care regreta o crima.. ei bine, cred ca nici un rau nu i se pare destul de rau pentru asa o fapta. Nu cred ca un om care regreta un avort cauta laude, respect si intelegere.. Parerea mea.

aaa, imi amintesc ca o astfel de femeie care "regreta" a aflat ca sunt gravida (eram..) si stia ca am niste probleme medicale (care s-au agravat in timpul sarcinii.. am ajuns la operatie, era de asteptat) si atat m-a intrebat:"Ce faci?" (in sensul cum impaci sarcina cu problemele tale?).. Am vazut negru in fata ochilor.. si acum ma enervez cand imi amintesc.. cu gandul ea mi-a trimis copilul la avort! Copilul meu! Ai ei nu au fost suficienti? Unde este regretul? (O atitudine sanatoasa ar fi fost sa ma incurajeze sa-mi accept/infrunt problemele!)