Interesant subiect
Da, pana nu te confrunti cu un caz concret e greu sa vorbesti daca ai accepta sau nu o pers. desfranata, mai mult decat atat, daca ai iubi-o. Iubirea nu e abstracta, ci concreta. Dar aici intervine o noua problema. Stim bine ca gandul e la fel de condamnabil ca si fapta si daca ai gandit in sinea ta ceva, e ca si cum ai fi savarsit asa ceva, se spune si in Sfanta Scriptura. Oare mai usor am accepta o persoana care a desfranat cu gandul si cu inima daca pot sa zic asa, decat o persoana care a desfranat cu fapta? Mai mult decat atat, oare o persoana care a desfranat cu fapta dar si-a schimbat radical modul de viata si este un adevarat crestin nu este mai buna decat o persoana care a desfranat in gand si nu si-a schimbat modul de a gandi? De ce oare oamenii par sa treaca mai usor peste ganduri, vorbe decat peste fapte? Oare nu suntem noi cei prea legati de concret, de materie? In plus, daca nu stim trecutul unui om il tratam asa cum il vedem in prezent, pe cand daca il stim imediat ne schimbam parerea, desi pana la urma conteaza ce este el in prezent.
|