Sfantul Efrem Sirul - Cuvant de pocainta folositor, acum, la inceputul Postului

[andrei_im]

Trezindu-ma intr-o buna zi inainte de revarsatul zorilor, pornii cu doi frati intr-o plimbare prin imprejurimile binecuvantatului oras Edesa; si, plimbandu-ma, priveam uimit stelele ce straluceau cu slava si mi-am zis: daca acestea stralucesc cu atata slava, atunci cu cat mai multa slava vor straluci dreptii si sfintii la venirea Domnului, pentru ca au facut voia Lui? Si, amintindu-mi de infricosatoarea venire a lui Hristos, s-au cutremurat madularele in mine si plansei cu durere, zicandu-mi iar: cum ma voi afla eu, pacatosul, in clipa aceea grozava si cum ma voi infatisa inaintea Tronului? Cum voi sta eu, cel plin de nedesavarsire, alaturi de toti cei desavarsiti? Si cum ma voi afla eu, capra, in fata oilor cele de-a dreapta lui Hristos? Dar cum voi sta eu, cel fara nici un rod, langa toti sfintii cei plini de roadele virtutii? Si, cand sfintii se vor recunoaste intre ei in Camara cea cereasca, eu ce ma voi face atuncea? Pe mine cine ma va recunoaste? Mucenicii isi vor arata chinurile indurate, pustnicii, virtutile castigate, dar eu, eu ce voi avea de aratat in afara de moliciunea trandaviei mele? O, suflete ce ti-ai urat mereu propria-ti viata, pana cand te vei lasa tarat de ispite spre cele pamantesti, pana cand vei fi tras in jos de reaua obisnuinta a gandurilor rele? Au nu stii ca aste ganduri rele te acopera ca un nor gros pe tine, neinfranatul? Ce crezi, in nepasarea ta? Ca Mirele Ceresc va intarzia sa vina? Dar nu va intarzia nicidecum, ticaloase, ci va veni din cer asemeni unui fulger cumplit! Sarguieste, deci, a te afla pregatit in acea clipa grozava. Si, ca sa nu plangi pe vecie atunci, nu mai lua seama la greselile altora, ci plange-le din plin pe ale tale, vezi de barna din ochiul tau, plinge-ti propria ta orbire. Tu, suflete ce credeai ca dai lumina aproapelui, vindeca-te pe tine insuti in clipa prezenta si in acelasi fel il vei vindeca si pe aproapele tau bolnav. Si nu-ti indreptati nepasarea, caci Domnul ti-a dat de toate: dreapta socoteala, cunostinta duhovniceasca, intelepciune, ca sa stii ce e bine pentru tine.

Cei doi frati m-au intrebat, inlacrimati si ei: "De ce plangi, parinte, cu atata durere?". Si le-am raspuns lor: "Copiii mei iubiti, plang pentru nepasarea mea, ca Bunul Dumnezeu ne-a daruit lumina cunostintei, iar eu o nesocotesc in toata vremea. De-as implini poruncile Domnului, cu adevarat fericit as fi - si nu numai eu, ci toti cei ce fac voia Lui. NU AVEM SCUZE FRATILOR, NU AVEM! TOTI CU STIINTA PACATUIM! Sa pricepem, dar, binepurtarea de grija a lui Dumnezeu. Harul Domnului ne viziteaza mereu inimile; de va gasi odihna inlauntrul lor, se va salaslui intru ele, iar de nu afla inima curata, Se retrage usor. Dar milostivirea Lui nemasurata Il impinge a ne vizita din nou pe noi, pacatosii, in nadejdea ca s-a schimbat ceva...

Sfantul Efrem Sirul