Citat:
În prealabil postat de lacrimi
Iti multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase. Stiu ca nu mi-a mai ramas decat rugaciunea si nadejdea in Dumnezeu. Daca la inceput mi se parea nedrept, ma intrebam mereu "de ce eu, Doamne" sau "cu ce ti-am gresit Doamne asa rau sa merit asta", acum am inceput sa vad altfel lucrurile... Imi dau seama ca poate meritam si mai rau, din cauza invartosarii inimii mele si ma gandesc si la altii, care au de dus o cruce si mai grea decat a mea... si ma rog in primul rand sa ma faca pe mine Dumnezeu mai buna si sa ma pazeasca de sectanti si de duhurile lor... pentru ca... chiar mi-e frica.... Sotul meu spunea tuturor ca el nu si-ar lasa Biserica pentru nimic in lume si ca nu se teme de faptul ca parintii lui s-au "pocait" si uite unde a ajuns...
|
Sa nu-ti fie frica, daca Dumnezeu te-a ales pentru o astfel de incercare te va si ajuta daca nu cartesti si nu ii ceri socoteala "de ce"?
Sa te miruiesti mereu , dimineata sa iei anafora si aghiasma si bineinteles spovedania si impartasania sa nu lipseasca daca ai deslegare,insemneaza-te cu semnul Sfintei Cruci cat de des poti, si asa duhurile rele nu vor avea putere asupra ta.
Nu te speria de vorbele sotului, omul spune multe, multe si nevrute dar cand se pogoara dragostea dumnezeiasca, lupul se transforma in mielusel si se poate ca sotul tau sa se intoarca si sa faca o pocainta care sa te lase in urma.
