Pilde din PATERIC

[strajeru]

Era un bătrân în Kellia, anume Apollo, şi de venea cineva să-l roage să-l ajute la orice fel de lucru, cu bucurie se ducea, zicând: „Cu Hristos am astăzi să lucrez pentru sufletul meu, căci aceasta este plata sufletului”.

Se spunea despre avva Apollo de la Sketis, că în tinereţe era ţăran, păstor de oi. Văzând el odată în ţarină o femeie care avea în pântece, îndemnându-se de diavolul, şi-a zis: „Oare cum se află pruncul în pântecele ei?”, şi despicând-o, a văzut. Atunci, îndată l-a lovit pe el durerea inimii şi umilindu-se, a veni la Sketis şi a vestit părinţilor ceea ce a făcut. Auzindu-i psalmodiind: „Zilele anilor noştri întru dânşii şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere optzeci de ani. Şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere”, le-a zis: „Am patruzeci de ani şi nici măcar o rugăciune n-am făcut, aşa că, de voi trăi alţi patruzeci de ani, nu voi înceta rugând pe Dumnezeu să-mi ierte păcatele mele”. Deci, nici un lucru de mâini nu făcea, ci totdeauna se ruga, zicând: „Am greşit ca un om, iar Tu ca un Dumnezeu curăţeşte-mă!” I s-a făcut astfel rugăciunea aceasta întru cugetare ziua şi noaptea. Având un frate petrecând cu el şi l-a auzit acesta: „Supăratu-Te-am, supăratu-Te-am, Doamne, lasă-mă ca să mă odihnesc puţin”. Şi i s-a făcut lui încredinţare că i-a iertat Dumnezeu toate păcatele împreună cu cel al femeii ucise, numai pentru copil nu s-a încredinţat. I-a zis atunci unul din bătrâni: „Şi păcatul uciderii copilului ţi l-a iertat Dumnezeu, dar te lasă în durere, că este de folos sufletului tău”.

Spunea avva Apollo despre primirea fraţilor: „Trebuie să ne închinăm fraţilor care vin la noi; căci nu lor, ci lui Dumnezeu ne închinăm. De aceea se zice că „dacă l-ai văzut pe fratele tău, ai văzut pe Domnul Dumnezeul tău”, şi aceasta de la Avraam am luat-o. Şi când îl primiţi, să-l siliţi spre odihnă, că şi aceasta de la Lot am învăţat, care a primit pe îngeri”.