Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[padreati]

În prealabil postat de topcat

Dar fac parte din adevar. Nu spune nimeni ca sint absolute, in sensul ca nu exista adevaruri mai adinci.
Adevarurile stiintifice nu se schimba in sensul ca daca spui ca apa ingheata din cauza temperaturii si miine vezi ca si din cauza presiunii, prima afirmatie nu mai este valabila.
Realitatea e ca stiinta isi extinde tot mai mult domeniul de care se ocupa si religia si-l micsoreaza, va ramine doar cu "de ce"-ul primordial sau, mai exact, cu cel mai inalt cu un grad decit al stiintei.

Mai precis este sa spunem ca fac parte din tezaurul de cunostinte al omenirii. Chestiunea adevarului este mai delicata. Ele sunt admise ca adevarului temporare, utile.
Daca o afirmatie nu mai e valabila, ea nu se schimba, ci se schimba sensul in care e considerata, adica nu mai e adevar. E inlocuit de un alt adevar eventual, mai detaliat.
In al doilea rand, realitatea e ca stiinta nu isi extinde domeniul, ci creste gradul de rafinare al propriilor observatii. Aceasta detaliere, abundenta si rafinare a adevarurilor nu maresc in fapt perspectiva cunoasterii, desi e foarte usor sa aluneci intr-o asemenea impresie.
Am sa dau un exemplu in ceea ce priveste crestinismul. Unele minuni vor fi explicate in timp si intelese de stiinta, poate chiar toate. Bun. Dar asta nu creste domeniul stiintei, ea oricum pornea de la principiul ca tot poate fi explicat, ramane la aceeasi stare. Nu scade nici adevarul credintei, pentru ca minunea nu inseamna in mod necesar supranatural. Ci minunea inseamna o fapta care determina mantuirea. In afara scopului manturii nu exista minuni. Minunea e ca un suflet se mantuieste, fie ca pentru asta respecta o regula, vede un lucru extraordinar sau pur si simplu, observa, in chip rational creatia lui Dumnezeu.
Deci, nici una nici alta nu isi schimba perspectiva. Stiinta are locul ei, va ramane cat va fi omul pe pamant si va da aceeasi perspectiva. La fel si trairea in Hristos.