![]() |
![]() |
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
eu si iubitul meu,data trecuta, ne-am ciondanit din pricina banilor. Imi lipseste tactul iar el este o fire mai inchisa, nu prea comunica si a iesit totul cum nu trebuie.
vreau sa stiu (chiar imi pasa) daca a schimbat in euro o suma de bani pe care a primit-o de la job si nu mai stiu cum sa-l abordez. Se pare ca-l irita subiectul bani. Iar eu ma perpelesc , ma tot gandesc sa-i ajunga, sa faca economii, sa nu-i arunce aiurea pe toate nimicurile. nu este din localitatea din care sunt si eu, sta cu chirie ..care dupa cum se stie este costisitoare, mai sunt si multe alte cheltuieli in plus... offfff....Poate sunt exagerata. As vrea sa fiu un pic mai pasiva, si sa stiu sa pun problema , sa stiu cum sa-l intreb... Mi-e teama ca nu va putea plati chiria si ca va disparea din peisaj, la el acasa, ca nu stie sa-i gestioneze.. Mama n-a stiut niciodata ce salariu are tata. La noi, banii ii tinea tata, mama fiind casnica. Nu exista ca in alte case, sertarul cu banii ..unde fiecare ii varsa si erau ai tuturor(de comun acord). Imi doresc sa stiu cati bani are, unde-i pune...imi doresc sa stiu ca nu duce lipsa de ei, ca nu-i cheltuie aiurea. Sa aibe atunci cand va avea nevoie cu adevarat de ei... E cam mana larga, il tenteaza orice si nu prea isi refuza multe decat daca lucru respectiv este f costisitor. Stam impreuna mai tot timpul, in wend stau la el. Sunt posesiva? Ma gandesc prea mult al bani...Probabil!! Sau simt nevoia sa controlez totul... Uffff , e atat de dificila trairea pe care o simt. Ma oboseste ceea ce simt. Ma oboseste ca-l percep ascuns...dar simt ca atunci cand imi reuseste o conversatie plina de tact, el se deschide , iar comunicarea noastra e mai transparenta, mai deschisa..dar de cele mai multe ori nu e asa..iar mie iar si iar imi vine sa-l intreb de bani...si asta ma stoarce de vlaga... ce sa fac?
__________________
[SIZE=3]Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, Slava Tie![/SIZE] |
|