Familie vs celibat

[axios]

gabriela,
toate lucrurile se fac chibzuit. nu trebuie sa deznadajduiesti sau sa devii disperata. esti inca tanara si nu esti inca in situatia in care sa iti faci griji privind o casnicie.
ideea e ca trebuie sa fii putin isteata si sa cunosti putin din firea barbatului.
atunci cand il vei intalni, nu te duce la el direct si: "buna! sunt gabriela, am 24 de ani, sunt masteranda, sunt bolnavioara si, daca ma iei de mana, ai grija sa nu mergi prea repede, sa nu-mi cada papucii din picioare..."
nu trebuie sa faci greseala sa-l "incarci" cu multe de la inceput. barbatii sunt mai comozi din fire si se codesc cand li se dau "sarcini" pana se obisnuiesc cu situatia. asa ca, discutiile amiabile sunt suficiente. va mai intalniti si, daca tinde spre ceva serios, atunci ii marturisesti, delicat, fara sa te transformi in victima ci pur si simplu ca fiind un lucru ce face parte din viata ta. va avea timp sa "rumege" si sa puna in balanta. si iti va da un raspuns mult mai bun decat daca i-ai pune totul pe tapet de la prima intalnire.
tu lasa-te in voia Domnului si vei vorbi despre asta cand va veni timpul. deocamdata socializeaza, cunoaste lume si poarta-te firesc, natural, ca o femeie puternica ce esti. nu multora le este dat sa duca asa ceva in viata. dar cele care sufera au si un caracter puternic. si asta e o comoara sufleteasca. foloseste-ti comoara pentru a-ti intemeia familia.
iti doresc sanatate si, mai presus de aceasta, multa liniste sufleteasca. alaturi de viitoarea ta familie...
Doamne ajuta!