Cine suntem? Ne ducem in lume si cautam tot "al nostru si ai nostri"?

[Antoni0]

Pentru mine primul an in Italia a insemnat "iadul pe pamant". Asta se intampla acu' 10 circa. Nici nu vream sa merg la scoala. Acolo nu intelegeam nimic.

Dar dupa a inceput o perioada in viata mea in care "italianizarea" m'a cuprins. Si am inceput sa uit limba, si pur si simplu sa'mi fie rusine ca sunt roman.

Dar Dumnezeu a avut grija de mine si acum pot sa zic ca sunt pe calea cea buna.

Eu personal ma consider roman si ortodox (chiar daca in trecut am fost catolic).

Nu european, nu cetateanul Pamantului!

In strainatate tre' sa avem grija sa ne pastram limba (foarte important), traditiile, mancarurile si credinta.

Prin faptele noastre, sa dovedim acest lucru!