Prieteniile rele strica obiceiurile bune

[windorin]

Este adevarat, insa uneori prieteniile rele intaresc binele personal.

Vedem langa noi uraciunea si rautatea semenilor nostri, locuim langa ei, cu ei, stam alaturi de ei, lucram alaturi de ei. Vedem cat de urate sunt patimile in lucrarea faptica a celor de langa noi si ni se face rusine atunci cand cadem in patimi asemanatoare. Ne intarim vointa spre a nu ne asemana celor cu care vietuim sau ne intersectam caile zilnice.

Un copil al carui tata este aloolic, odata deprinzandu'se cu o vietuire crestina, cu greu se va mai apropia de patimile alaturi de care a crescut. Esential este insa a incepe o buna vietuire crestina. Atunci, simtul lui fata de bine si de rau il va face sa lupte cu tot ce a vazut langa el, spre a nu prinde radacini in inima lui.

Cu toate acestea, insa, mai usor pica binele in fata raului, decat raul in fata binelui.

Este nevoie de a intrupa pe Hristos in noi, de a deveni dragoste si lumina.
Atunci caderea va ramane fara putere asupra noastra, iar cei "mai putini buni" de langa noi se vor face "trepte" spre o tot mai mare urcare a noastra in virtute si impreuna patimire cu aceia, spre mantuirea lor.