Ce pot face ca lumea sa-si gaseasca pacea

[laurschepsis]

În prealabil postat de windorin

Frumos spus. [COLOR=darkred]Cat de minunata ar fi lumea daca[/COLOR] nu am mai tranti usile, daca nu am mai arunca pe jos nici cea mai mica hartiuta ori gunoi, daca am saluta pe tot omul de pe scara blocului, daca nu am mai arunca obiectele, daca am intinde frumos cuvertura pe pat, daca nu am mai stropi oglinda la baie, daca am aranja incaltamintea in hol, daca nu am mai claxona in trafic, daca nu am mai vorbi tare in public, daca nu am mai vorbi atat de mult la telefon, daca am gandi apoi vorbi, daca nu am mai merge alergat, etc.

[COLOR=darkred]Lucruri trecute cu vederea, insa atat de mari.[/COLOR] Toate acestea creaza si hranesc starea sufleteasca a omului. In liniste si asezare, omul se cunoaste mai bine pe sine. Asta in care omul isi doreste sa se cunoasca pe sine.

Doamne-ajuta!

Acum cateva zile mi-au revenit in memorie aceste cuvinte ale lui Dorin si povestirea despre usa trantita. Ma gandeam ca intr-un univers de armonie, de dragoste, de frumos, de precizie, noi, cei care vrem sa fim cununa acestei Creatii. ne ducem viata in dezordine, in suparari, in pacate ca niste celule haotice si ne miram cand ne simtim singuri si nelinistiti. Cum sa fii fericit cand mergi pe contrasensul Vietii? Cum sa te simti implinit cand nu rezonezi cu Minunata Lume ce ti-a fost daruita o data cu Viata?

O frumoasa poveste spune ca un filozof a ajuns in fata unui copac maiestos. Se uita cu bucurie la frumusetea-i fara cusur, cand, deodata a zarit o craca uscata chiar langa capul sau. A simtit ca fericirea ii era usor umbrita si atunci i-a spus copacului:
- Vorbeste-mi, te rog, despre Dumnezeu.
Atunci, craca uscata, incet si cu nemarginita delicatete, a inflorit.

Inca o perspectiva care justifica sa cauti si sa faci Voia Domnului, singura care te rearmonizeaza cu Intregul si te elibereaza inapoi in Marea Creatie.

Doamne-ajuta!