Joi 4 iunie : Sfântul Mitrofan primul patriarh al Constantinopolului
Acesta a trăit în zilele marelui împărat Constantin, fiind fiu a lui Dometie, care era frate al împăratului Prov, și a născut doi feciori : pe Prov și pe Mitrofan. Acest Mitrofan cugetând cu socotire deplină credința idolilor ca rătăcită și mincinoasă, a venit la credința lui Hristos și s-a botezat. Și mergând la Bizanț, locuia cu Tit, episcopul aceleași cetăți, care era om sfânt și purtător de Dumnezeu, care văzând pe Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, l-a introdus în clerul bisericii. Deci , după moartea episcopului Tit, a luat scaunul Dometie, tatăl Sfântului Mitrofan ; și după moartea lui Dometie s-a făcut episcop Prov, fiul lui, și ținând Biserica zece ani, s-a mutat către Domnul ; și îndată s-a suit în scaunul Bizanțului Mitrofan, fratele lui Prov și fiul lui Dometie ; pe care aflându-l marele Constantin, episcop la Bizanț, și luând aminte și la bună faptă a lui, și la tocmirea firii sale și la sfințenia ce avea, a îndrăgit locul și a arătat asupra lui atâta dorire și nevoință și a zidit marea cetate a Constantinopolului, care întrecea pe toate cele făcute de oameni, și era mai presus de acelea. Întru care a așezat puterea și împărăția, mutând-o de la Roma cea veche. Deci, strângându-se Sinodul cel dintâi, ce s-a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a luat parte din pricina slăbiciunii și bătrâneții, căci zăcea în pat, veștejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai întâi dintre preoți, pe Alexandru, bărbat cinstit, pe care l-a făcut și moștenitor al scaunului. Întorcându-se împăratul cu purtătorii de Dumnezeu părinți , și săvâșindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeiescului Mitrofan, că i s-a arătat Dumnezeu la o slujbă ca aceasta. Deci adormind sfântul, s-a mutat către Dumnezeu. Și se face pomenirea lui în Sfânta Biserică cea mare, și cinstitul său locaș, ce este aproape de Sfântul Marele Mucenic Acachie, în cea cu șapte scări, unde se află cinstitele sale lui moaște.
*Tot în această zi , pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Sofia cea din Tracia, care a viețuit sihăstrește și cu cuvioșie. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Ioan, egumenul Mănăstirii Mongariei, care, fiind în sac băgat și în mare aruncat, s-a săvârșit. Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Alonie, care cu pace s-a săvârșit. Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Maria și Marta, surorile lui Lazăr, care cu pace s-au săvârșit. Cu ale lor sfinte rugăciuni , Doamne , miluiește-ne pe noi. Amin ! +
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|