In ce consta mantuirea noastra

Avem o aplecare înăscută spre religie şi de mici copii la început, duşi de mânuţă de părinţi, iar apoi singuri bătătorim drumul spre biserică sau,încercaţi de loviturile vieţii intrăm întâmplător sau îndemnaţi de cineva într-un astfel de loc unde,găsim o linişte tulburătoare care ne chiamă mereu şi mereu să revenim în spaţiul sacru al lăcaşului de închinare,mai devreme sau mai târziu majoritatea dintre noi ne căutăm identitatea religioasă.
Fără a înţelege de ce ne simţim atraşi de credinţă ,mai târziu sau mai devreme vom şti că prin trăirea acesteia viaţa noastră pe acest pământ capătă un scop şi anume câştigarea mântuirii.
Mântuirea constă în revenirea la comunicarea cu Dumnezeu.
Această comunicare a pierdut-o întreg neamul omenesc prin păcatul strămoşesc.Tot neamul omenesc este o totalitate de fiinţe pierdute.Pieirea este soarta tuturor oamenilor;şi a celor buni şi a celor răi."Căci în păcate m-a născut maica mea.."Ps.5o
Coborau în iad după sfârşirea vieţii pe pământ, nu numai păcătoşii ci şi drepţii din Vechiul Testament.Acesta era preţul fiinţei umane decăzute.
Pentru restabilirea comunicării omului cu Dumnezeu,pentru mântuire era necesară răscumpărarea .
Rascumpărarea neamului omenesc nu a fost săvârşită de un înger, ea a fost săvârşită de însuşi Dumnezeu.
Toate faptele bune,omeneşti neputincioase care pogorau făptura omenească în iad au fost înlocuite cu o singură faptă bună credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.
Mântuirea nu se poate obţine decât prin -CREDINŢA ÎN DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS.
Cu credinţa şi prin credinţă putem intra în comuniune cu Dumnezeu prin mijlocirea tainelor de el dăruite.
Gândire unora dintre atei sau sectanţi precum că ei fac fapta bună şi au o relaţie directă şi personală cu Dumnezeu este greşită iar unii ca aceştia nu se voi măntui în veci.