Mai dulce ca mierea: Doctrina Sf.Parinti

[laraG]

Sufletul celui smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se scufunda in adancuri.
Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.
Unde locuiesti tu suflet smerit?Cine locuieste in tine?Si cu ce te-as putea asemana?
Tu stralucesti limpede ca soarele, dar arzand nu te mistiuiesti,si incalzesti pe toti oamenii cu caldura ta.
Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului.
Esti asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca.
Pe tine te iubesc Cerul si Pamantul.
Pe tine te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Parinti.
Pe tine te iubesc Ingerii, Serafimii si Heruvimii.
Pe tine te iubeste, in smerenia ta, Preacurata Maica Domnului.
Pe tine te iubeste si in tine se bucura Domnul.

Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine , dar nu in continuu.Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea, Lumina mea.Tu m-ai povatiut prin milostivirea Ta.Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa invete smerenia;caci fara smerenie, harul nu poate fi pastrat,si o grea intristare si descurajare cuprinde atunci sufletul.Dar cand a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristetea nu se apropie de el, caci Duhul lui Dumnezeu il umple de bucurie si veselie.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei"aparuta la editura Deisis, Alba Iulia 1994)