Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

29 Sărac şi cu durere sînt eu, mîntuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.
De aici-nainte, grăieşte schimbarea lucrurilor, dezlegarea robiei şi întoarcerea celor robiţi. Pentru aceasta şi este scris deasupra Psalmul „întru sfîrşit, celor ce se vor schimba”, fiindcă au primit două schimbări împotrivnice: în Babilon, pocăindu-se, au luat slobozenia mai dinainte; iar după aceasta, turbîndu-se asupra Stăpînului, s-au osîndit cu robia cea desăvîrşită. Deci Psalmul mai-nainte le grăieşte pe amîndouă.
Iar „sărac şi cu durere sînt eu” însemnează aceasta: Văzîndu-mă întru sărăcie şi cercat în multe chipuri, m-ai învrednicit de a Ta mîntuire. Pentru aceasta:
30 Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cîntare, Îl voi mări pe El întru laudă.
Nu voi fi nemulţumitor, ci voi răsplăti darurile cu laude, prin povestirea facerilor de bine arătînd mărimea lui Dumnezeu celor ce nu o ştiu.
31 Şi va plăcea Dumnezeului meu mai mult decît viţelul tînăr, ce-i răsar coarne şi unghii.
Şi jerfa laudei Îi va fi Lui mai plăcută decît viţelul tînăr şi gras, căruia de-abia îi răsar coarnele şi unghiile. Vrednică de plîns este nelegiuirea Iudeilor, care nu voiesc a vedea şi a cunoaşte pruncimea slujbei Legii, măcar că cei robiţi în Babilon se făgăduiau a lăuda pe Dumnezeu după întoarcere fără jertfe sîngeroase şi arderi de tot, fiindcă mai dulce şi mai plăcută lui Dumnezeu este cîntarea de laudă. Dar să lăsăm de această dată mustrarea Iudeilor şi să mergem spre tîlcuire:
32 Vadă săracii, şi să se veselească!
Toţi cei ce cad - zice - întru asemenea rele să ia de la noi pricină de bună nădejde.
Căutaţi pe Dumnezeu, şi va fi viu sufletul vostru!
Lîngă acestea, îi sfătuieşte să ia mîntuire prin nădejdea către Dumnezeu şi prin rugăciune.
33 Că a auzit pe cei săraci Domnul, şi pe cei în obezi ferecaţi ai Săi nu i-a defăimat.
Văzînd sărăcia, a primit cererea noastră şi a dezlegat legăturile robiei celor „ferecaţi în obezi”.
34 Laude-L pe Dînsul cerurile şi pămîntul, marea şi toate cîte se tîrăsc într-însa!
Zice: Chem toată zidirea spre împărtăşirea cîntării de laudă, că nu ajunge limba omenească să povestească dumnezeieştile daruri.
35 Că Dumnezeu va mîntui Sionul, şi se vor zidi cetăţile Iudeii,
Şi Îi aduc Lui laudă, mai-nainte văzînd Sionul strălucit şi vestit, şi cetăţile Iudeii, acum pustii, luîndu-şi buna-norocire dinainte. Aşa, după înnoirea cetăţilor, mai-nainte vesteşte şi mulţimea locuitorilor:
şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe dînsul.
Cei ce acum îşi dobîndesc întoarcerea - zice - îşi vor zidi cetăţile şi vor locui întru dînsele. Şi nu numai ei singuri, ci şi copiii lor şi nepoţii, că a adăugat:
[COLOR=windowtext]36 Şi sămînţa robilor Tăi îl va stăpîni pe el,[/COLOR]

Şi, de vreme ce pentru nebunia asupra Mîntuitorului aveau să pătimească pierzarea cea cu totul desăvîrşită, după cuviinţă a pus într-acest fel sfîrşitul Psalmului:
şi cei ce iubesc numele Tău vor locui într-însul.
Căci, după dumnezeiescul Apostol: „Nu toţi cei ce sînt din Israil sînt Israil, nici fii ai lui Avraam pentru că sînt sămînţă a lui”. Şi împreună-glăsuiesc cu acestea şi graiurile prooroceşti: „De ar fi numărul fiilor lui Israil ca nisipul mării, doar rămăşiţa lui se va mîntui.” Aceasta a zis-o şi Fericitul David: „Cei ce iubesc numele Tău vor locui într-însul”, că - după Cruce şi după turbarea aceea - s-au izgonit ei ca nişte cîini, iar cei ce Îl iubesc pe El s-au sălăşluit în Sion, aducîndu-I jertfa laudei.