Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, şi părinţii noştri ne-au vestit nouă lucrul pe care l-ai lucrat în zilele lor, în zilele cele de demult.
Zice: O Stăpîne, nu ne-am făcut noi înşine văzători ai minunilor Tale, ci de la părinţi ne-am învăţat cîte minuni ai făcut în vremurile lor, împlinind făgăduinţele către strămoşii noştri.
2 Mîna Ta neamuri a pierdut, şi i-ai răsădit pe dînşii, chinuit-ai noroade şi le-ai gonit pe ele.
3 Că nu cu sabia lor au moştenit pămîntul, şi braţul lor nu i-a mîntuit pe dînşii, ci dreapta Ta, şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru dînşii.
Zice: O Stăpîne, gonindu-i Tu de aici pe Hananei împreună cu celelalte neamuri, în locul lor i-ai sălăşluit pe părinţii noştri, care s-au ridicat deasupra tuturor vrăjmaşilor, nici la puterea lor nădăjduindu-se, nici într-armîndu-se, ci voievozindu-se de darul Tău. Şi pe unii i-au ucis, iar pe alţii i-au silit a fi robi, fiindcă i-ai învrednicit pe dînşii de a Ta prietenie. Că aceasta a zis „bine ai voit întru dînşii.” Iar „dreaptă”, numeşte ajutorul, şi „luminare a feţei” - arătarea.
4 Tu Însuţi eşti Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mîntuirile lui Iacov!
Zice: O Stăpîne, Acelaşi eşti şi acum, asemenea împărăţind, asemenea stăpînind, aceeaşi putere avînd, căci firea Ta nu primeşte nici o schimbare. Ajunge Ţie cuvîntul spre mîntuire, şi pe aceasta o va dobîndi norodul. Aşa a tălmăcit şi Simmah: „Porunceşte pentru mîntuirea lui Iacov.”
5 Întru Tine pe vrăjmaşii noştri cu cornul îi vom împunge şi întru numele Tău de nimic vom face pe cei ce se scoală asupra noastră.
Unele jivine au luat de la fire ca armă cornul, iar noi „corn de mîntuire” şi armă purtătoare de biruinţă avem al Tău nume, şi îi vom birui pe vrăjmaşi chemîndu-l întru ajutor pe acesta.
6 Că nu spre arcul meu voi nădăjdui, şi sabia mea nu mă va mîntui.
7 Că ne-ai mîntuit pe noi de la cei ce ne necăjeau, şi pe cei ce ne urau i-ai ruşinat.
Eu - zice - nu nădăjduiesc nici la arcuri, nici la alte arme, fiindcă am luat cercarea puterii Tale, prin Tine stăpînindu-i acum pe cei împotrivnici.
8 Întru Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac.
Şi Te rugăm să dobîndim ajutorul Tău de-a pururea şi totdeauna să povestim mulţimea facerilor Tale de bine. Pentru că acest „toată ziua” înseamnă „în toate zilele”. Aşa l-a tălmăcit şi Simmah.
9 Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi, şi nu vei ieşi, Dumnezeule, întru puterile noastre.
Acestea s-au făcut de Tine în vremurile de demult, iar acum ne-am arătat pustii de a Ta purtare de grijă şi petrecem întru ruşine, nevoievozindu-ne de darul Tău. Pentru că acest „nu vei ieşi întru puterile noastre” e pus în loc de: Nu eşti voievod peste noi şi nu ne dai să stăpînim pe vrăjmaşi, după obicei.
10 Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de către vrăjmaşii noştri, şi cei ce ne urau ne jefuiau pe noi loru-şi.
Că, neavînd a Ta purtare de grijă, noi am fugit înapoi dîndu-le spatele, şi vrăjmaşii pradă averile noastre.
11 Datu-ne-ai pe noi ca nişte oi de mîncare şi întru neamuri ne-ai risipit pe noi.
Ne cheltuim de vrăjmaşii Tăi ca nişte oi lipsite de păstor şi, cei ce am scăpat de moarte, sîntem siliţi a robi, fiind vînduţi aici şi acolo.
12 Vîndut-ai pe norodul Tău fără de preţ, şi nu era mulţime întru strigările noastre.
Simmah a tălmăcit acest stih aşa: „N-ai vîndut norodul Tău pe avuţie şi nu i-ai făcut vrednici de mult preţ pe dînşii.” Unele ca acestea zice Dumnezeu şi prin Proorocul Isaia: „Ce fel de carte de despărţire de maica voastră este aceasta? Sau cui fiind Eu dator v-am vîndut pe voi? Iată că fărădelegilor voastre v-aţi vîndut şi la păcatele voastre am trimis pe maica voastră.” Şi iarăşi: „În dar v-aţi vîndut, şi nu vă veţi izbăvi cu argint.” Şi, dumnezeiescul Apostol: „Ştim că legea este duhovnicească, iar eu sînt trupesc, vîndut sînt de păcat.” Deci şi aici minunaţii bărbaţi zic aşa: Ne-ai vîndut pe noi neluînd nici un preţ de la vrăjmaşi, ci ne-ai vîndut pentru păcatele noastre.