Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 33


Psalmul lui David, cînd şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Avimeleh,


şi l-a slobozit pe el şi s-a dus.

Văzînd dumnezeiescul David amara şi zavistnica socoteală a lui Saul, şi făcîndu-şi-l sfetnic pe minunatul Ionatan[COLOR=#800080][1][/COLOR], a fugit şi a apucat spre cetatea Nobe. Deci acolo, întîlnindu-se cu Avimeleh preotul, a tăinuit fuga şi a zis că s-a trimis de către împăratul la oarecare trebuinţă de nevoie. Şi, cerînd pîini, n-a aflat altele, fără numai pe cele ce se împărţeau preoţilor, şi pe acestea le-a luat, dîndu-le preotul afară de porunca Legii, căci numai preoţilor se împărţea hrana aceasta. Dar aici mai-nainte s-au scris şi s-au însemnat tainele darului şi mai-înainte s-au deschis credincioşilor uşile dumnezeieştii iubiri de cinste: că nu numai preoţilor s-a hotărît dumnezeiasca hrană, ci stă pusă înainte tuturor celor ce voiesc împărtăşirea celor dumnezeieşti. Tot atunci, marele David a luat şi sabia lui Goliat, pe care o dăruise lui Dumnezeu, ca pe o pîrgă din războiul acela. Iar „Avimeleh” l-a numit pe Aviatar, ca pe unul cu două nume. Şi - de vreme ce nu a făcut cunoscută preotului fuga, ci a zis că venise pentru a săvîrşi oarecare trebuinţă împărătească - se zice că David „şi-a schimbat faţa”, fiindcă nu a rostit adevărul, cum îi era obiceiul, ci a luat altă faţă în locul celei obişnuite. Însă oarecari din scriitori au dat altă pricină Psalmului, zicînd că David şi-a schimbat faţa cînd a intrat către Achiş[COLOR=#800080][2][/COLOR], iar apoi, temîndu-se de vrăjmăşiile celor de altă seminţie, s-a făcut că se îndrăceşte şi aşa s-a izbăvit. Dar graiurile Psalmului nu au nici o împreună-glăsuire cu pricina aceasta, ci se potrivesc celor mai sus zise, după cum, ajutînd Dumnezeu, se va arăta îndată.
Bine voi cuvînta pe Domnul în toată vremea, pururea - lauda Lui în gura mea.
Zice: Fugind şi gonind, şi întru bună-norocire, şi întru rea-norocire, Îl laud pe Stăpînul meu.
2 Întru Domnul se va lăuda sufletul meu.
El m-a făcut strălucit şi mă va face vestit.
Să audă cei blînzi şi să se veselească:
3 Măriţi pe Domnul cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună!
Nu suferă să aducă lauda singur, ci pe cei ce sînt împărtăşiţi de blîndeţe îi face părtaşi ai cîntării de laudă.
Apoi, arată şi pricina mulţumirii:
4 Căutat-am pe Domnul, şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.
Rugatu-L-am pe Dînsul - zice - şi m-am ridicat deasupra primejdiilor.
5 Apropiaţi-vă către Dînsul, şi vă luminaţi şi feţele voastre nu se vor ruşina!
Că cel ce se apropie la Dînsul cu credinţă primeşte raze de lumină gîndită, după cum s-a proslăvit la faţă şi marele Moisi. Aceasta o zisese David şi mai înainte: „Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne”. Îndemnînd aşa pe cei de un nărav, întîi se pune pe sine înaintea lor chip şi pildă:
6 Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit pe dînsul şi din toate necazurile lui l-a mîntuit pe el.
Învăţaţi-vă - zice - din cele întîmplate mie a nădăjdui spre Dumnezeul tuturor: că pe mine, cel ce eram prost şi cioban, m-a învrednicit purtării Sale de grijă şi m-a ridicat deasupra vrăjmaşilor mei.
7 Tăbărî-va Îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dînsul şi-i va izbăvi pe ei.
Împreună-glăsuiesc cu acestea şi graiurile Apostolului, care zice pentru Îngeri aşa: „Au nu toţi sînt duhuri slujitoare, care spre slujbă se trimit pentru cei ce vor să moştenească mîntuirea?” Aşa a zis şi Fericitul Iacov, rugîndu-se: „Îngerul ce m-a izbăvit din toate relele…” Aşa a zis şi Patriarhul Avraam către sluga sa: „Domnul Dumnezeu va trimite pe Îngerul Său înaintea feţei tale, şi de acolo vei lua muiere fiului meu Isaac.” Aşa zice Fericitul Zaharia: „Îngerul cel ce grăieşte întru mine...”
8 Gustaţi, şi vedeţi că bun este Domnul, fericit este bărbatul care nădăjduieşte spre Dînsul!
După ce a zis: „Apropiaţi-vă către Dînsul şi vă luminaţi!”, acum îndeamnă: Gustaţi şi învăţaţi-vă bunătatea Stăpînului, că de aici veţi culege fericire. Însă se cuvine a şti că judecata şi înţelegerea aceasta li se potriveşte Iudeilor de demult, dar înţelesul ascuns întru adîncul slovei însemnează darul dumnezeieştilor Taine. Că adevărata luminare se face întru cei ce se apropie prin Preasfîntul Botez, iar gustarea hranei celei de viaţă făcătoare dezvăluie bunătatea Mîntuitorului. Căci ce altceva arată aşa de luminat iubirea Lui de oameni, precum Crucea, şi Patima, şi moartea pentru noi şi a se face hrana şi izvorul oilor Sale?
9 Temeţi-vă de Domnul, toţi Sfinţii Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dînsul.
10 Bogaţii au sărăcit şi au flămînzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.
Acestea sînt împreună-glăsuitoare cu cele zise mai sus, sfătuind pe cei ce s-au sfinţit prin Botez să amestece dragostea cu frica şi să aştepte belşugul celor bune de la singur Dumnezeu. Pentru că bogăţia are multe schimbări, şi cel ce este astăzi bogat se schimbă după puţin întru sărăcie. Şi Iudeii, fiind de demult bogaţi cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au sărăcit şi au flămînzit după ce n-au mai crezut, iar neamurile ce au crezut au primit de la Dumnezeu belşugul bunătăţilor.