Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

Şi, de vreme ce oarecari au numit scrierile de deasupra mincinoase, socotesc că este lucru de nevoie a vorbi puţine şi pentru aceasta. Mi se pare că este lucru îndrăzneţ a răsturna scrierile de deasupra, care se aflau pe vremea lui Ptolemei[COLOR=#800080][1][/COLOR], celui ce a împărăţit peste Egipt după Alexandru[COLOR=#800080][2][/COLOR], pe care toţi cei 70 de bătrîni[COLOR=#800080][3][/COLOR]le-au tălmăcit în limba elinească. Şi, mai înainte cu o sută cincizeci de ani de tălmăcirea aceea, umplîndu-se de dumnezeiescul dar, minunatul Ezdra[COLOR=#800080][4][/COLOR]a scris de-a doua oară Sfintele Cărţi, căci se stricaseră, din lenevirea Iudeilor şi din păgînătatea Babilonienilor de demult.[COLOR=#800080][5][/COLOR]Dacă acela, din Preasfîntul Duh, iarăşi a înnoit pomenirea lor, iar Cei 70, nu fără de dumnezeiasca insuflare, le-au tălmăcit în limba elinească cu multă împreună-glăsuire şi întocmire şi, pe lîngă celelalte dumnezeieşti Scripturi, au tălmăcit şi scrierile de deasupra, apoi socotesc că este lucru îndrăzneţ şi foarte obraznic să le numească cineva mincinoase pe acestea şi să socotească gîndurile lor mai înţelepte decît lucrarea Duhului. Şi acest lucru îl va arăta mai luminat tîlcuirea din parte a Psalmilor.
Încă şi „diapsalma” (adică schimbarea viersuirii cîntării şi a noimei) au tîlcuit-o în multe feluri. Unii au socotit că este încetare a lucrării Duhului, alţii - schimbare a proorociei, iar alţii - prefacere a viersuirii. Iar unul, folosind tălmăcirea lui Achila[COLOR=#800080][6][/COLOR], în locul diapsalmei a pus acest cuvînt, adică „de-a pururea”, zicînd că el se împreună cu stihul dinainte. După cum, întru al treilea Psalm, după stihul: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, şi m-a auzit din muntele cel sfînt al Lui”, aflăm adăugată această diapsalmă, căci Achila a împreunat aşa: „Şi m-a auzit din muntele cel sfînt al Lui de-a pururea”, făcînd împreună o înţelegere cu stihul dinainte.
Aflîndu-i pe Cei 70 şi pe toţi ceilalţi tîlcuitori ai dumnezeieştii Scripturi care au tîlcuit această „diapsalmă”, eu socotesc că nu este drept a-i defăima pe atîţia, şi mai cu seamă pe unii ca aceştia, şi a mă încrede înţelegerii unuia singur. De aceea, socotesc că scrierea diapsalmei însemnează schimbarea viersuirii. Că - de vreme ce a alcătuit cete, care Îi aduceau lui Dumnezeu cîntarea şi lauda, neîmplinind Lui vreo trebuinţă oarecare, ci aducîndu-i folos norodului - marele David a făcut cetele a cînta cu oarecare potrivire, iar pe cei ce foloseau organele i-a făcut să dea glăsuirea întocmită. Iar cîntările au multe schimbări ale viersuirii, şi lirele şi alăutele au schimbări de lovituri. Se poate vedea multă deosebire ca aceasta şi la fluiere. Deci, „diapsalma” mi se pare că însemnează, după cum am zis, schimbarea viersuirii. Iar tîlcuirea cea cu dinadinsul o ştie cel ce a pus această deasupra-scriere şi cel ce, ca şi acela, a primit strălucirea dumnezeiescului Duh.
Cei ce citesc Psalmii cu iubire de osteneală se cuvine a şti că aceştia nu păzesc rînduiala vremii, ci unii, cuprinzînd istorii mai vechi, au dobîndit uneori a doua rînduială; iar alţii, care cuprind vreme mai nouă, s-au rînduit mai întîi. Aşa, Psalmul al 3-lea are deasupra-scrierea povestirii pentru Avesalom, iar al 141-lea - pe a lui Saul. Şi îi este arătat fiecăruia ce ştie istoria cu cît sînt mai demult cele pentru Saul decît cele pentru Avesalom.
Iar eu socotesc că însuşi dumnezeiescul David a zis Psalmii, iar alţii - că alcătuirea acestora au făcut-o oarecari din cei ce au fost mai pe urmă. Şi le-am însemnat pe acestea aici, ca să nu curm pentru ele tîlcuirea, fiind silit atunci cînd trebuie a vorbi. Deci, mărginind mai înainte-privirea, să ne apucăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, de tîlcuirea din parte.